7 definiții pentru trombogen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trombogen, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr thrombogène] 1 a Care produce tromboză. 2 sn Globulină din sânge care, sub acțiunea trombochinazei, generează trombină.

TROMBOGÉN, -Ă adj. Care produce tromboză. // s.n. Globulină din sânge care, sub acțiunea trombochinazei, generează trombina; protrombină. [< fr. thrombogène].

TROMBOGÉN, -Ă I. adj. care produce tromboză. II. s. n. protrombină. (< fr. thrombogène)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trombogén adj. m., pl. trombogéni; f. sg. trombogénă, pl. trombogéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TROMBOGÉN s. v. protrombină.

TROMBOGEN s. (BIOL.) protrombină.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TROMBO- „cheag de sînge, trombus, coagulare”. ◊ gr. thrombos „cheag de sînge” > fr. thrombo-, germ. id., engl. id., it. trombo- > rom. trombo-.~cit (v. -cit), s. n., celulă sanguină fără nucleu, avînd un rol important în coagularea sîngelui; sin. plachetă sanguină; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., înmulțire excesivă a trombocitelor; ~citocrit (v. cito-, v. -crit), s. n., aparat pentru determinarea volumului trombocitar într-o anumită cantitate de sînge; ~citoliză (v. cito-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a trombocitelor; ~citopatie (v. cito-, v. -patie), s. f., boală a trombocitelor; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., trombopenie*; ~gen (v. -gen1), adj., s. n., 1. adj., Care produce tromboză. 2. s. n., Factor sanguin inactiv în stare normală, care, în contact cu tromboplastina, se transformă în trombină; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de producere a cheagurilor de sînge în vene sau artere; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiul coagulării sanguine; ~liză (v. -liză), s. f., metodă terapeutică de dizolvare a unui cheag de sînge; ~patie (v. -patie), s. f., predispoziție de a forma cheaguri de sînge în vene sau artere; ~penie (v. -penie), s. f., reducere a numărului de trombocite în sînge; sin. trombocitopenie; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre substanțe) care favorizează coagularea sîngelui; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., proces de formare a trombocitelor; ~static (v. -static), adj., s. n., (medicament) care împiedică formarea cheagului de sînge.

Intrare: trombogen
trombogen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trombogen
  • trombogenul
  • trombogenu‑
  • tromboge
  • trombogena
plural
  • trombogeni
  • trombogenii
  • trombogene
  • trombogenele
genitiv-dativ singular
  • trombogen
  • trombogenului
  • trombogene
  • trombogenei
plural
  • trombogeni
  • trombogenilor
  • trombogene
  • trombogenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)