7 definiții pentru trombogen

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trombogen, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr thrombogène] 1 a Care produce tromboză. 2 sn Globulină din sânge care, sub acțiunea trombochinazei, generează trombină.

TROMBOGÉN, -Ă adj. Care produce tromboză. // s.n. Globulină din sânge care, sub acțiunea trombochinazei, generează trombina; protrombină. [< fr. thrombogène].

TROMBOGÉN, -Ă I. adj. care produce tromboză. II. s. n. protrombină. (< fr. thrombogène)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trombogén adj. m., pl. trombogéni; f. sg. trombogénă, pl. trombogéne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TROMBO- „cheag de sînge, trombus, coagulare”. ◊ gr. thrombos „cheag de sînge” > fr. thrombo-, germ. id., engl. id., it. trombo- > rom. trombo-.~cit (v. -cit), s. n., celulă sanguină fără nucleu, avînd un rol important în coagularea sîngelui; sin. plachetă sanguină; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., înmulțire excesivă a trombocitelor; ~citocrit (v. cito-, v. -crit), s. n., aparat pentru determinarea volumului trombocitar într-o anumită cantitate de sînge; ~citoliză (v. cito-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a trombocitelor; ~citopatie (v. cito-, v. -patie), s. f., boală a trombocitelor; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., trombopenie*; ~gen (v. -gen1), adj., s. n., 1. adj., Care produce tromboză. 2. s. n., Factor sanguin inactiv în stare normală, care, în contact cu tromboplastina, se transformă în trombină; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de producere a cheagurilor de sînge în vene sau artere; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiul coagulării sanguine; ~liză (v. -liză), s. f., metodă terapeutică de dizolvare a unui cheag de sînge; ~patie (v. -patie), s. f., predispoziție de a forma cheaguri de sînge în vene sau artere; ~penie (v. -penie), s. f., reducere a numărului de trombocite în sînge; sin. trombocitopenie; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre substanțe) care favorizează coagularea sîngelui; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., proces de formare a trombocitelor; ~static (v. -static), adj., s. n., (medicament) care împiedică formarea cheagului de sînge.

Intrare: trombogen
trombogen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trombogen
  • trombogenul
  • trombogenu‑
  • tromboge
  • trombogena
plural
  • trombogeni
  • trombogenii
  • trombogene
  • trombogenele
genitiv-dativ singular
  • trombogen
  • trombogenului
  • trombogene
  • trombogenei
plural
  • trombogeni
  • trombogenilor
  • trombogene
  • trombogenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)