PROTROMBINĂ, protrombine, s. f. (Biol.) Proteină inactivă din sânge care se transformă în trombină cu rol esențial în coagularea sângelui. – Din fr. prothrombine, engl. prothrombin. corectat(ă)

protrombină sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~ne / E: fr prothrombine] Substanță din sânge care, în caz de hemoragie, se tranformă în trombină Si: trombogen.

PROTROMBINĂ, protrombine, s. f. (Biol.) Substanță inactivă din sânge care se transformă în trombină. – Din fr. prothrombine, engl. prothrombin.

PROTROMBINĂ s.f. Substanță inactivă din sînge, care se transformă în trombină. [< fr. prothrombine].

PROTROMBINĂ s. f. substanță inactivă din plasma sangvină care, sub influența trombochinazei, se transformă în trombină; trombogen. (< fr. prothrombine, engl. prothrombin)

protrombină (desp. pro-trom-) s. f., g.-d. art. protrombinei; pl. prototrombine

!protrombină (pro-trom-) s. f., g.-d. art. protrombinei; pl. prototrombine

protrombină s. f. (sil. -trom-), g.-d. art. protrombinei; pl. protrombine

PROTROMBÍNĂ (< fr., engl.; {s} pro-² + gr. thrombos „cheag”) s. f. Proteină sangvină inactivă în stare normală, care, în hemoragii, în contact cu tromboplastina, prezentă în țesuturi și activată de ionii de calciu, se transformă în trombină, cu rol esențial în coagularea sângelui; trombinogen.

PROTROMBINĂ s. (BIOL.) trombogen.

PROTROMBINĂ s. (BIOL.) trombogen.