6 definiții pentru trombogen (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
trombogen, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr thrombogène] 1 a Care produce tromboză. 2 sn Globulină din sânge care, sub acțiunea trombochinazei, generează trombină.
TROMBOGEN, -Ă adj. Care produce tromboză. // s.n. Globulină din sînge care, sub acțiunea trombochinazei, generează trombina; protrombină. [< fr. thrombogène].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TROMBOGEN, -Ă I. adj. care produce tromboză. II. s. n. protrombină. (< fr. thrombogène)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TROMBOGEN s. v. protrombină.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TROMBOGEN s. (BIOL.) protrombină.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TROMBO- „cheag de sînge, trombus, coagulare”. ◊ gr. thrombos „cheag de sînge” > fr. thrombo-, germ. id., engl. id., it. trombo- > rom. trombo-. □ ~cit (v. -cit), s. n., celulă sanguină fără nucleu, avînd un rol important în coagularea sîngelui; sin. plachetă sanguină; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., înmulțire excesivă a trombocitelor; ~citocrit (v. cito-, v. -crit), s. n., aparat pentru determinarea volumului trombocitar într-o anumită cantitate de sînge; ~citoliză (v. cito-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a trombocitelor; ~citopatie (v. cito-, v. -patie), s. f., boală a trombocitelor; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., trombopenie*; ~gen (v. -gen1), adj., s. n., 1. adj., Care produce tromboză. 2. s. n., Factor sanguin inactiv în stare normală, care, în contact cu tromboplastina, se transformă în trombină; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de producere a cheagurilor de sînge în vene sau artere; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiul coagulării sanguine; ~liză (v. -liză), s. f., metodă terapeutică de dizolvare a unui cheag de sînge; ~patie (v. -patie), s. f., predispoziție de a forma cheaguri de sînge în vene sau artere; ~penie (v. -penie), s. f., reducere a numărului de trombocite în sînge; sin. trombocitopenie; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre substanțe) care favorizează coagularea sîngelui; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., proces de formare a trombocitelor; ~static (v. -static), adj., s. n., (medicament) care împiedică formarea cheagului de sînge.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
trombogensubstantiv neutru
- 1. Globulină din sânge care, sub acțiunea trombochinazei, generează trombina. DNsinonime: protrombină
etimologie:
- thrombogène DN