11 definiții pentru troleibuz troleibus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROLEIBÚZ, troleibuze, s. n. Vehicul rutier de transport în comun, cu tracțiune electrică, asemănător cu autobuzul, prevăzut cu troleu; troleu (2). – Din fr. trolleybus.

TROLEIBÚZ, troleibuze, s. n. Vehicul rutier de transport în comun, cu tracțiune electrică, asemănător cu autobuzul, prevăzut cu troleu; troleu (2). – Din fr. trolleybus.

troleibuz sn [At: CĂLINESCU, L. L. 27 / V: (reg) ~lib~ / S și: (îvr) ~eyb~, ~us / Pl: ~e / E: fr trolleybus, eg trolley bus] Vehicul rutier de transport urban în comun, cu tracțiune electrică, asemănător cu autobuzul, prevăzut cu troleu (1) Si: (imp) troleu (2).

TROLEIBÚZ s.n. Vehicul cu tracțiune electrică, care circulă fără șine, folosit pentru transportul în comun al călătorilor. [Pron. -lei-buz. / < fr., engl. trolleybus].

TROLEIBÚZ s. n. vehicul rutier cu tracțiune electrică, fără șine, pentru transportul în comun. (< fr. trolleybus)

TROLEIBÚZ ~e n. Autovehicul cu tracțiune electrică, prevăzut cu troleu și folosit pentru transportul orășenesc în comun. [Sil. -lei-] /<fr. trolleybus, engl. trolley bus

TROLEIBÚS, troleibuse, s. n. Vehicul pentru transportul în comun al călătorilor, asemănător cu autobusul, pus în mișcare de un curent electric, pe care îl primește printr-un troleu de la două fire aeriene. Încă un foșnet caracterizează viața orașului: abia perceptibila alunecare a troleibuselor în lungul marilor bulevarde. BOGZA, M. S. 127. Înaintăm, nu fără emoție, prin furnicarul acesta de lume, care aleargă, aleargă, o dată cu tramvaiele, cu autobusele, cu troleibusele. SAHIA, U.R.S.S. 15.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

troleibúz s. n., pl. troleibúze

troleibúz s. n., pl. troleibúze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TROLEIBÚZ s. (impr.) troleu. (Stație de ~.)

TROLEIBUZ s. (impr.) troleu. (Stație de ~.)

Intrare: troleibuz
troleibuz substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troleibuz
  • troleibuzul
  • troleibuzu‑
plural
  • troleibuze
  • troleibuzele
genitiv-dativ singular
  • troleibuz
  • troleibuzului
plural
  • troleibuze
  • troleibuzelor
vocativ singular
plural
troleibus substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troleibus
  • troleibusul
  • troleibusu‑
plural
  • troleibuse
  • troleibusele
genitiv-dativ singular
  • troleibus
  • troleibusului
plural
  • troleibuse
  • troleibuselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

troleibuz troleibus

  • 1. Vehicul rutier de transport în comun, cu tracțiune electrică, asemănător cu autobuzul, prevăzut cu troleu; troleu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: troleu 2 exemple
    exemple
    • Încă un foșnet caracterizează viața orașului: abia perceptibila alunecare a troleibuselor în lungul marilor bulevarde. BOGZA, M. S. 127.
      surse: DLRLC
    • Înaintăm, nu fără emoție, prin furnicarul acesta de lume, care aleargă, aleargă, o dată cu tramvaiele, cu autobusele, cu troleibusele. SAHIA, U.R.S.S. 15.
      surse: DLRLC

etimologie: