2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

troinici vi [At: DR. IV, 750 / Pzi: ~cesc / E: troinic2] (Reg) 1 A suferi de o boală grea Si: a boli. 2 A fi buimăcit din cauza bolii.

TROINICÍ, troinicesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A zăcea greu bolnav, a fi toropit de boală; a boli.

TROINICÍ, troinicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea greu bolnav; a boli. – Din troinic.

troinic2, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ici, ~ice / E: nct] 1 (Reg) Care suferă de o boală grea. 2 (Reg) Buimăcit de boală. 3 (Îvr; îs) Somn ~ Somn adânc.

troinic1 sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ice / E: rs тройник] (Mol) Sfoară foarte groasă.

TRÓINIC, – Ă, troinici, -e, adj. (Regional) Toropit de boală, buimăcit. Tare mi-i bolnav băietul. Stă troinic de-o bucată de vreme. CONTEMPORANUL, VI 291. Cînd boala se arată, copiii ard, sînt troinici, bîiguiesc, țipă. ȘEZ. I 255.

TRÓINIC, -Ă, troinici, -ce, adj. (Reg.) Care este cuprins de o boală grea; toropit, buimăcit de boală.

1) tróĭnic n., pl. e (rus. troĭnik, sfoară în treĭ ițe). Mold. Sfoară foarte groasă (3-4 mm.

2) tróĭnic, -ă adj. (cp. cu tulnic 2). Nord. Turlac, zăpăcit, năuc, trist: după ce a căzut din nuc, a stat o lună troĭnic (rev. I. Crg. 13, 151). Somn troĭnic, somn adînc: o fură un somn troĭnic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tróinic2, tróinică, tróinici, tróinice, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit.

tróinic1, tróinice, s.n. (reg.) sfoară groasă.

Intrare: troinici
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • troinici
  • troinicire
  • troinicit
  • troinicitu‑
  • troinicind
  • troinicindu‑
singular plural
  • troinicește
  • troiniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • troinicesc
(să)
  • troinicesc
  • troiniceam
  • troinicii
  • troinicisem
a II-a (tu)
  • troinicești
(să)
  • troinicești
  • troiniceai
  • troiniciși
  • troiniciseși
a III-a (el, ea)
  • troinicește
(să)
  • troinicească
  • troinicea
  • troinici
  • troinicise
plural I (noi)
  • troinicim
(să)
  • troinicim
  • troiniceam
  • troinicirăm
  • troiniciserăm
  • troinicisem
a II-a (voi)
  • troiniciți
(să)
  • troiniciți
  • troiniceați
  • troinicirăți
  • troiniciserăți
  • troiniciseți
a III-a (ei, ele)
  • troinicesc
(să)
  • troinicească
  • troiniceau
  • troinici
  • troiniciseră
Intrare: troinic
troinic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troinic
  • troinicul
  • troinicu‑
  • troinică
  • troinica
plural
  • troinici
  • troinicii
  • troinice
  • troinicele
genitiv-dativ singular
  • troinic
  • troinicului
  • troinice
  • troinicei
plural
  • troinici
  • troinicilor
  • troinice
  • troinicelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

troinici troinicire

  • 1. regional A zăcea greu bolnav, a fi toropit de boală.
    surse: DLRLC sinonime: boli

etimologie:

  • troinic
    surse: DLRM

troinic

  • 1. regional Toropit de boală.
    exemple
    • Tare mi-i bolnav băietul. Stă troinic de-o bucată de vreme. CONTEMPORANUL, VI 291.
      surse: DLRLC
    • Cînd boala se arată, copiii ard, sînt troinici, bîiguiesc, țipă. ȘEZ. I 255.
      surse: DLRLC

etimologie: