opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

troinici vi [At: DR. IV, 750 / Pzi: ~cesc / E: troinic2] (Reg) 1 A suferi de o boală grea Si: a boli. 2 A fi buimăcit din cauza bolii.

TROINICI, troinicesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A zăcea greu bolnav, a fi toropit de boală; a boli.

TROINICI, troinicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea greu bolnav; a boli. – Din troinic.

troinic1 sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ice / E: rs тройник] (Mol) Sfoară foarte groasă.

troinic2, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ici, ~ice / E: nct] 1 (Reg) Care suferă de o boală grea. 2 (Reg) Buimăcit de boală. 3 (Îvr; îs) Somn ~ Somn adânc.

TROINIC, – Ă, troinici, -e, adj. (Regional) Toropit de boală, buimăcit. Tare mi-i bolnav băietul. Stă troinic de-o bucată de vreme. CONTEMPORANUL, VI 291. Cînd boala se arată, copiii ard, sînt troinici, bîiguiesc, țipă. ȘEZ. I 255.

TROINIC, -Ă, troinici, -ce, adj. (Reg.) Care este cuprins de o boală grea; toropit, buimăcit de boală.

2) tróĭnic, -ă adj. (cp. cu tulnic 2). Nord. Turlac, zăpăcit, năuc, trist: după ce a căzut din nuc, a stat o lună troĭnic (rev. I. Crg. 13, 151). Somn troĭnic, somn adînc: o fură un somn troĭnic.

1) tróĭnic n., pl. e (rus. troĭnik, sfoară în treĭ ițe). Mold. Sfoară foarte groasă (3-4 mm.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

troinic1, troinice, s.n. (reg.) sfoară groasă.

troinic2, troinică, troinici, troinice, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit.

Intrare: troinici
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • troinici
  • troinicire
  • troinicit
  • troinicitu‑
  • troinicind
  • troinicindu‑
 singular plural
  • troinicește
  • troiniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • troinicesc
 (să)
  • troinicesc
  • troiniceam
  • troinicii
  • troinicisem
a II-a (tu)
  • troinicești
 (să)
  • troinicești
  • troiniceai
  • troiniciși
  • troiniciseși
a III-a (el, ea)
  • troinicește
 (să)
  • troinicească
  • troinicea
  • troinici
  • troinicise
plural I (noi)
  • troinicim
 (să)
  • troinicim
  • troiniceam
  • troinicirăm
  • troiniciserăm
  • troinicisem
a II-a (voi)
  • troiniciți
 (să)
  • troiniciți
  • troiniceați
  • troinicirăți
  • troiniciserăți
  • troiniciseți
a III-a (ei, ele)
  • troinicesc
 (să)
  • troinicească
  • troiniceau
  • troiniciră
  • troiniciseră
Intrare: troinic
troinic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troinic
  • troinicul
  • troinicu‑
  • troinică
  • troinica
plural
  • troinici
  • troinicii
  • troinice
  • troinicele
genitiv-dativ singular
  • troinic
  • troinicului
  • troinice
  • troinicei
plural
  • troinici
  • troinicilor
  • troinice
  • troinicelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

troinici, troinicescverb

  • 1. regional A zăcea greu bolnav, a fi toropit de boală. DLRLC
    sinonime: boli
etimologie:
  • troinic DLRM

troinic, troinicăadjectiv

  • 1. regional Toropit de boală. DLRLC
    sinonime: buimăcit toropit
    • format_quote Tare mi-i bolnav băietul. Stă troinic de-o bucată de vreme. CONTEMPORANUL, VI 291. DLRLC
    • format_quote Cînd boala se arată, copiii ard, sînt troinici, bîiguiesc, țipă. ȘEZ. I 255. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.