8 definiții pentru troinic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

troinic1 sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ice / E: rs тройник] (Mol) Sfoară foarte groasă.

troinic2, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ici, ~ice / E: nct] 1 (Reg) Care suferă de o boală grea. 2 (Reg) Buimăcit de boală. 3 (Îvr; îs) Somn ~ Somn adânc.

TROINIC, – Ă, troinici, -e, adj. (Regional) Toropit de boală, buimăcit. Tare mi-i bolnav băietul. Stă troinic de-o bucată de vreme. CONTEMPORANUL, VI 291. Cînd boala se arată, copiii ard, sînt troinici, bîiguiesc, țipă. ȘEZ. I 255.

TROINIC, -Ă, troinici, -ce, adj. (Reg.) Care este cuprins de o boală grea; toropit, buimăcit de boală.

2) tróĭnic, -ă adj. (cp. cu tulnic 2). Nord. Turlac, zăpăcit, năuc, trist: după ce a căzut din nuc, a stat o lună troĭnic (rev. I. Crg. 13, 151). Somn troĭnic, somn adînc: o fură un somn troĭnic.

1) tróĭnic n., pl. e (rus. troĭnik, sfoară în treĭ ițe). Mold. Sfoară foarte groasă (3-4 mm.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

troinic1, troinice, s.n. (reg.) sfoară groasă.

troinic2, troinică, troinici, troinice, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit.

Intrare: troinic
troinic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troinic
  • troinicul
  • troinicu‑
  • troinică
  • troinica
plural
  • troinici
  • troinicii
  • troinice
  • troinicele
genitiv-dativ singular
  • troinic
  • troinicului
  • troinice
  • troinicei
plural
  • troinici
  • troinicilor
  • troinice
  • troinicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

troinic, troinicăadjectiv

  • 1. regional Toropit de boală. DLRLC
    • format_quote Tare mi-i bolnav băietul. Stă troinic de-o bucată de vreme. CONTEMPORANUL, VI 291. DLRLC
    • format_quote Cînd boala se arată, copiii ard, sînt troinici, bîiguiesc, țipă. ȘEZ. I 255. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.