3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROIENÍ, troienesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi cu troiene (de zăpadă); a înzăpezi, a nămeți. ♦ Refl. A rămâne în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi. 2. A acoperi un obiect îngrămădind ceva peste el; a forma grămezi, mormane; a îngrămădi, a aduna ceva la un loc. [Pr.: tro-ie-] – Din troian1.

TROIENÍ, troienesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi cu troiene (de zăpadă); a înzăpezi, a nămeți. ♦ Refl. A rămâne în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi. 2. A acoperi un obiect îngrămădind ceva peste el; a forma grămezi, mormane; a îngrămădi, a aduna ceva la un loc. [Pr.: tro-ie-] – Din troian1.

troieni [At: AR (1829), 197Vl 8 / P: tro-ie~ / V: (înv) ~ini / Pzi: ~nesc / E: troian1] 1 vt A acoperi cu troiene1 (de zăpadă) Si: a întroieni, a înzăpezi, (pop) a nămeți, (îrg) a omeți. 2 vr A se strânge în troiene1 (de zăpadă). 3 vr (Rar) A rămâne imobilizat în mijlocul zăpezii Si: a se întroieni, a se înzăpezi. 4 vt A acoperi un obiect, îngrămădind ceva peste el. 5 vt A aduna ceva la un loc, formând grămezi, mormane Si: a îngrămădi.

TROIENÍ, troienesc, vb. IV. (Mai ales la pers. 3) 1. Tranz. A acoperi cu troiene de zăpadă; a înzăpezi. [Viscolul] astupa drumurile, troienea porțile, ne izbea în piepturi și ne ținea în loc. SADOVEANU, O. VIII 172. Afară era un viscol care troienise străzile. CAMIL PETRESCU, U. N. 40. Afară, viscolul troienea ușa și ferestrele casei. BUJOR, S. 33. Iarna viscolu-l ascult... Troienind cărările. EMINESCU, O. I 123. 2. Refl. A rămîne imobilizat în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi. Ne-am troienit?... Iaca! na, și alta acum... ALECSANDRI, T. I 112. 3. Tranz. A acoperi un obiect, îngrămădind ceva peste el. Andrei privește din umbră cum bieții oameni așază racla, cum o troienesc cu flori, îi aprind făclii. GALACTION, O. I 258. ◊ Fig. Soarele spre asfințit Si-a urmat cărarea. Zi cu zi l-au troienit Vremea și uitarea. TOPÎRCEANU, P. 121. Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. EMINESCU, O. I 216. ♦ A îngrămădi, a aduna la un loc. Troieni-va Teiul floarea-i peste noi. EMINESCU, O. I 101. ◊ Fig. Aleargă-n vînt și-n noapte năuc și sugrumat De gînduri troienite. COȘBUC, P. I 134.

A SE TROIENÍ mă ~ésc intranz. (despre vehicule sau călători) A se împotmoli în zăpadă; a se înzăpezi. /Din troian

A TROIENÍ ~ésc tranz. 1) (drumuri sau terenuri) A acoperi cu troiene; a nămeți; a înzăpezi. 2) fig. A acoperi, îngrămădind ceva în cantitați mari deasupra. /Din troian

troienì v. 1. a (se) acoperi cu zăpadă: s’a troienit drumul de fier AL. troienind cărările EM.; 2. fig. a albi: necazurile ce troienesc și îmbătrânesc fără de vreme; 3. a acoperi în genere: troieni’va teiul floarea-i peste noi EM.

TROIÁN2, -Ă, troieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Troiei, privitor la Troia, originar din Troia. ◊ Calul troian = a) uriaș cal de lemn construit, potrivit legendelor antice, după îndemnul lui Ulise, de locuitorii din Ahaia în timpul războiului troian și în care aceștia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei; b) fig. mijloc perfid folosit pentru subminarea cuiva. 2. S. m. și f. Locuitor al Troiei. [Pr.: tro-ian] – Troia (n. pr.) + suf. -ean.

troian2, ~ă [At: DRLU / P: tro-ian / Pl: ~ieni, ~iene / E: Troia + -an] 1-2 smf, a (Locuitor) al Troiei. 3 a Privitor la Troia. 4 a (Mit; îs) Calul ~ Uriaș cal de lemn, constmit de locuitorii din Ahaia, la îndemnul lui Ulise, în timpul războiului troian, în care aceștia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei. 5 a (Fig; îas) Mijloc perfid folosit de cineva pentru subminarea acțiunilor cuiva. 6 a (Pfm; fig; îas) Om înalt și voinic.

TROIÁN2, -Ă, troieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Troiei, privitor la Troia, din (sau de la) Troia. ◊ Calul troian = a) uriaș cal de lemn construit, potrivit legendelor antice, după îndemnul lui Ulise, de locuitorii din Ahaia în timpul războiului troian și în care aceștia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei; b) fig. mijloc perfid folosit pentru subminarea cuiva. 2. S. m. și f. Locuitor al Troiei. [Pr.: tro-ian] – Troia (n. pr.) + suf. -ean.

TROIÁN2, -Ă, troieni, -e, adj. Care ține de Troia; din (sau de la) Troia. ◊ Calul-troian v. cal.

TROIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Troia. II. adj. referitor la Troia. ♦ calul ~ = a) cal uriaș de lemn construit de ahei după sfatul lui Ulise, care, introdus în Troia cu războinicii ascunși în el, a pricinuit căderea cetății. b) mijloc perfid folosit de cineva pentru a submina situația sau acțiunile cuiva. (< lat. troianus)

TROIÁN2 ~iéni m. ist. Persoană care făcea parte din populația de bază a Troiei. /Din Troian n. pr.

TROIÁN3 ~iánă (~iéni, ~iéne) ist. Care aparține Troiei sau populației ei; din Troia. Războiul ~. ◊ Cal ~ a) cal mare de lemn în care, conform legendei, s-au ascuns oștenii care asediau Troia pentru a pătrunde în cetate și a deschide porțile asediatorilor; b) dar făcut unui dușman pentru a-l prinde în cursă. /Din Troian n. pr.

Troian a. și m. 1. ce ține de Troia: răsboiul Troian; 2. locuitor din Troia.

întroĭenésc și troĭenésc v. tr. (d. troĭan). Acoper cu troĭanu, nămețesc: zăpada a troĭenit casa. V. refl. Mă înțepenesc în troĭan, în zăpadă groasă: trenu s’a întroĭenit. V. împotmolesc și înzăpădesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

troiení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. troienésc, imperf. 3 sg. troieneá; conj. prez. 3 să troieneáscă

troiení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. troienésc, imperf. 3 sg. troieneá; conj. prez. 3 sg. și pl. troieneáscă; ger. troienínd; part. troienít

troián1 adj. m., (persoană) s. m., pl. troiéni; adj. f., s. f. troiánă, pl. troiéne

arată toate definițiile

Intrare: troieni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • troieni
  • troienire
  • troienit
  • troienitu‑
  • troienind
  • troienindu‑
singular plural
  • troienește
  • troieniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • troienesc
(să)
  • troienesc
  • troieneam
  • troienii
  • troienisem
a II-a (tu)
  • troienești
(să)
  • troienești
  • troieneai
  • troieniși
  • troieniseși
a III-a (el, ea)
  • troienește
(să)
  • troienească
  • troienea
  • troieni
  • troienise
plural I (noi)
  • troienim
(să)
  • troienim
  • troieneam
  • troienirăm
  • troieniserăm
  • troienisem
a II-a (voi)
  • troieniți
(să)
  • troieniți
  • troieneați
  • troienirăți
  • troieniserăți
  • troieniseți
a III-a (ei, ele)
  • troienesc
(să)
  • troienească
  • troieneau
  • troieni
  • troieniseră
Intrare: troian (adj.)
troian3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troian
  • troianul
  • troianu‑
  • troia
  • troiana
plural
  • troieni
  • troienii
  • troiene
  • troienele
genitiv-dativ singular
  • troian
  • troianului
  • troiene
  • troienei
plural
  • troieni
  • troienilor
  • troiene
  • troienelor
vocativ singular
plural
Intrare: troian (s.m.)
troian1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troian
  • troianul
  • troianu‑
plural
  • troieni
  • troienii
genitiv-dativ singular
  • troian
  • troianului
plural
  • troieni
  • troienilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

troieni

  • 1. A acoperi cu troiene (de zăpadă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nămeți înzăpezi attach_file 4 exemple
    exemple
    • [Viscolul] astupa drumurile, troienea porțile, ne izbea în piepturi și ne ținea în loc. SADOVEANU, O. VIII 172.
      surse: DLRLC
    • Afară era un viscol care troienise străzile. CAMIL PETRESCU, U. N. 40.
      surse: DLRLC
    • Afară, viscolul troienea ușa și ferestrele casei. BUJOR, S. 33.
      surse: DLRLC
    • Iarna viscolu-l ascult... Troienind cărările. EMINESCU, O. I 123.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A rămâne în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ne-am troienit?... Iaca! na, și alta acum... ALECSANDRI, T. I 112.
        surse: DLRLC
  • 2. A acoperi un obiect îngrămădind ceva peste el; a forma grămezi, mormane; a aduna ceva la un loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îngrămădi attach_file 5 exemple
    exemple
    • Andrei privește din umbră cum bieții oameni așază racla, cum o troienesc cu flori, îi aprind făclii. GALACTION, O. I 258.
      surse: DLRLC
    • figurat Soarele spre asfințit Si-a urmat cărarea. Zi cu zi l-au troienit Vremea și uitarea. TOPÎRCEANU, P. 121.
      surse: DLRLC
    • figurat Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. EMINESCU, O. I 216.
      surse: DLRLC
    • Troieni-va Teiul floarea-i peste noi. EMINESCU, O. I 101.
      surse: DLRLC
    • figurat Aleargă-n vînt și-n noapte năuc și sugrumat De gînduri troienite. COȘBUC, P. I 134.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98

troian (adj.)

  • 1. Care aparține Troiei, privitor la Troia, originar din Troia.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00
    • 1.1. Calul troian = uriaș cal de lemn construit, potrivit legendelor antice, după îndemnul lui Ulise, de locuitorii din Ahaia în timpul războiului troian și în care aceștia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei.
      surse: DEX '09 MDN '00
    • 1.2. figurat Calul troian = mijloc perfid folosit pentru subminarea cuiva.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00

etimologie:

troian, -ă (persoană) troiană

  • 1. Locuitor al Troiei.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: