10 definiții pentru troian (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROIÁN2, -Ă, troieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Troiei, privitor la Troia, originar din Troia. ◊ Calul troian = a) uriaș cal de lemn construit, potrivit legendelor antice, după îndemnul lui Ulise, de locuitorii din Ahaia în timpul războiului troian și în care aceștia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei; b) fig. mijloc perfid folosit pentru subminarea cuiva. 2. S. m. și f. Locuitor al Troiei. [Pr.: tro-ian] – Troia (n. pr.) + suf. -ean.

troian2, ~ă [At: DRLU / P: tro-ian / Pl: ~ieni, ~iene / E: Troia + -an] 1-2 smf, a (Locuitor) al Troiei. 3 a Privitor la Troia. 4 a (Mit; îs) Calul ~ Uriaș cal de lemn, constmit de locuitorii din Ahaia, la îndemnul lui Ulise, în timpul războiului troian, în care aceștia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei. 5 a (Fig; îas) Mijloc perfid folosit de cineva pentru subminarea acțiunilor cuiva. 6 a (Pfm; fig; îas) Om înalt și voinic.

TROIÁN2, -Ă, troieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Troiei, privitor la Troia, din (sau de la) Troia. ◊ Calul troian = a) uriaș cal de lemn construit, potrivit legendelor antice, după îndemnul lui Ulise, de locuitorii din Ahaia în timpul războiului troian și în care aceștia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei; b) fig. mijloc perfid folosit pentru subminarea cuiva. 2. S. m. și f. Locuitor al Troiei. [Pr.: tro-ian] – Troia (n. pr.) + suf. -ean.

TROIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Troia. II. adj. referitor la Troia. ♦ calul ~ = a) cal uriaș de lemn construit de ahei după sfatul lui Ulise, care, introdus în Troia cu războinicii ascunși în el, a pricinuit căderea cetății. b) mijloc perfid folosit de cineva pentru a submina situația sau acțiunile cuiva. (< lat. troianus)

TROIÁN2 ~iéni m. ist. Persoană care făcea parte din populația de bază a Troiei. /Din Troian n. pr.

Troian a. și m. 1. ce ține de Troia: răsboiul Troian; 2. locuitor din Troia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

troián1 adj. m., (persoană) s. m., pl. troiéni; adj. f., s. f. troiánă, pl. troiéne

troián adj. m., (persoană) s. m., pl. troiéni; f. sg. troiánă, pl. troiéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALEA-LUI-TROIÁN s. v. calea lactee, calea-laptelui.

Intrare: troian (s.m.)
troian1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troian
  • troianul
  • troianu‑
plural
  • troieni
  • troienii
genitiv-dativ singular
  • troian
  • troianului
plural
  • troieni
  • troienilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

troian, -ă (persoană) troiană

  • 1. Locuitor al Troiei.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: