opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Explicative DEX

TROGLODIT, -Ă, troglodiți, -te, s. m. și f. 1. Om care trăiește în caverne. ◊ (Adjectival) Populație troglodită. 2. Fig. Om cu un nivel de trai extrem de scăzut, care duce o viață primitivă. ♦ Epitet dat unui om grosolan, necivilizat, retrograd. – Din fr. troglodyte.

TROGLODIT, -Ă, troglodiți, -te, s. m. și f. 1. Om care trăiește în caverne. ◊ (Adjectival) Populație troglodită. 2. Fig. Om cu un nivel de trai extrem de scăzut, care duce o viață primitivă. ♦ Epitet dat unui om grosolan, necivilizat, retrograd. – Din fr. troglodyte.

troglodit, ~ă [At: AETHIOPICA, 47v/16 / Pl: ~iți, ~e / E: gr τρογλωδύτης, fr troglodyte] 1 smf Populație antică care locuia în peșterile din Africa. 2-3 smf, a (Om preistoric) care locuia în caverne. 4 smf (Fig) Persoană care are un nivel de trai extrem de scăzut. 5 smf (Fig) Persoană necivilizată Si: grosolan, retrograd.

TROGLODIT, -Ă s.m. și f. 1. Om preistoric din epoca cuaternară care locuia în caverne. ♦ adj. Populație troglodită. 2. (Fig.) Om cu un nivel de viață foarte scăzut. ♦ (Fig.) Om grosolan, necivilizat. [< fr. troglodyte, cf. gr. troglodytes].

TROGLODIT2, -Ă I. s. m. f. 1. om preistoric din cuaternar care locuia în caverne. 2. (fig.) om cu un nivel de viață foarte scăzut, primitiv. ◊ om necivilizat. II. adj. (despre animale, plante) care trăiește în caverne sau peșteri. (< fr. troglodyte)

*troglodít, -ă s. (vgr. troglodytes, d. trógle, peșteră, și dýno, mă înfund, pătrund; lat. [pl.] Troglódytae). Locuitor al cavernelor cum eraŭ oameniĭ preistoricĭ. Fig. Om care duce o vĭață primitivă și sărăcăcĭoasă: ce troglodițĭ și aceștĭ bĭețĭ țăranĭ! Pl. Un popor din vechime de pe malu măriĭ Roșiĭ.

Ortografice DOOM

troglodită (desp. tro-glo-) s. f., g.-d. art. trogloditei; pl. troglodite

troglodită (tro-glo-) s. f., g.-d. art. trogloditei; pl. troglodite

troglodită s. f. (sil. -glo-), pl. troglodite

Jargon

TROGLO- „peșteră, grotă”. ◊ gr. trogle „cavernă, peșteră” > fr. troglo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. troglo-. □ ~bie (v. -bie), s. f., stare a viețuitoarelor care trăiesc numai în peșteri; ~biont (v. -biont), s. n., organism care trăiește în caverne sau peșteri; ~dit (v. -dit), adj., s. m. și f., 1. adj., (Despre plante și animale) Care crește în caverne. 2. s. m., și f., Om preistoric care trăia în peșteri; ~fil (v. -fil1), adj., (despre viețuitoare) care trăiește și se reproduce în peșteri, fără a rămîne aici în mod exclusiv; ~xen (v. -xen), adj., care trăiește, numai accidental, ca oaspete, în peșteri.

Intrare: troglodită
  • silabație: tro-glo- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troglodită
  • troglodita
plural
  • troglodite
  • trogloditele
genitiv-dativ singular
  • troglodite
  • trogloditei
plural
  • troglodite
  • trogloditelor
vocativ singular
  • troglodită
  • troglodito
plural
  • trogloditelor
Intrare: troglodit (adj.)
troglodit2 (adj.) adjectiv
  • silabație: tro-glo-dit info
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troglodit
  • trogloditul
  • trogloditu‑
  • troglodită
  • troglodita
plural
  • troglodiți
  • troglodiții
  • troglodite
  • trogloditele
genitiv-dativ singular
  • troglodit
  • trogloditului
  • troglodite
  • trogloditei
plural
  • troglodiți
  • troglodiților
  • troglodite
  • trogloditelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

troglodit, troglodităadjectiv

  • 1. (Despre animale, plante) Care trăiește în caverne sau peșteri. MDA2 MDN '00 DETS
etimologie:

troglodit, troglodițisubstantiv masculin
troglodită, trogloditesubstantiv feminin

  • 1. Om care trăiește în caverne. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX DETS
    • format_quote Am retrăit O noapte luminoasă din era terțiară, Nefericit și singur, ca primul troglodit. TOPÎRCEANU, B. 38. DLRLC
    • format_quote Ard fostele păduri virgine și noi ne încălzim cu toții, Noi cheltuim acest tezaur Cruțat de bunii troglodiți. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 35. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Populație troglodită. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. figurat Om cu un nivel de trai extrem de scăzut, care duce o viață primitivă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    • format_quote În aprigul Neculai Isac nu e nimic tandru, și cu atît mai puțin în troglodiții din faimoșii Bordeieni, în ochii cărora însă, d-sa descoperă un punct de soare. IBRĂILEANU, S. 19. DLRLC
    • 2.1. Epitet dat unui om grosolan, necivilizat, retrograd. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
  • 3. Populație antică care locuia în peșterile din Africa. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.