14 definiții pentru „troglodit”   declinări

TROGLODÍT, -Ă, troglodiți, -te, s. m. și f. 1. Om care trăiește în caverne. ◊ (Adjectival) Populație troglodită. 2. Fig. Om cu un nivel de trai extrem de scăzut, care duce o viață primitivă. ♦ Epitet dat unui om grosolan, necivilizat, retrograd. – Din fr. troglodyte.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

TROGLODÍT, -Ă, troglodiți, -te, s. m. și f. 1. Om care trăiește în caverne. ◊ (Adjectival) Populație troglodită. 2. Fig. Om cu un nivel de trai extrem de scăzut, care duce o viață primitivă. ♦ Epitet dat unui om grosolan, necivilizat, retrograd. – Din fr. troglodyte.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

TROGLODÍT, troglodiți, s. m. 1. Om preistoric din epoca cuaternară; locuitor al cavernelor. Am retrăit O noapte luminoasă din era terțiară, Nefericit și singur, ca primul troglodit. TOPÎRCEANU, B. 38. Ard fostele păduri virgine și noi ne încălzim cu toții, Noi cheltuim acest tezaur Cruțat de bunii troglodiți. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 35. 2. Fig. Om care are un nivel de trai scăzut, care duce o viață primitivă. În aprigul Neculai Isac nu e nimic tandru, și cu atît mai puțin in troglodiții din faimoșii Bordeieni, în ochii cărora însă, d-sa descoperă un punct de soare. IBRĂILEANU, S. 19. ♦ Om grosolan, necivilizat; persoană retrogradă, lipsită de înțelegere pentru progres.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

troglodít (tro-glo-) s. m., pl. troglodíți

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

troglodít s. m. (sil. -glo-), pl. troglodíți

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TROGLODÍT, -Ă s.m. și f. 1. Om preistoric din epoca cuaternară care locuia în caverne. ♦ adj. Populație troglodită. 2. (Fig.) Om cu un nivel de viață foarte scăzut. ♦ (Fig.) Om grosolan, necivilizat. [< fr. troglodyte, cf. gr. troglodytes].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TROGLODÍT2, -Ă I. s. m. f. 1. om preistoric din cuaternar care locuia în caverne. 2. (fig.) om cu un nivel de viață foarte scăzut, primitiv. ◊ om necivilizat. II. adj. (despre animale, plante) care trăiește în caverne sau peșteri. (< fr. troglodyte)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TROGLODÍT1 s. m. pasăre mică, insectivoră, care își face cuibul în găurile zidurilor sau ale arborilor, în tufișuri. (< fr. troglodyte)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TROGLODÍT ~ți m. 1) Om preistoric care locuia în peșteri. 2) fig. Persoană cu un nivel de viață foarte scăzut. 3) fig. fam. Persoană grosolană, necivilizată, cu idei perimate. [Sil. tro-glo-] /<fr. troglodyte

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*troglodít, -ă s. (vgr. troglodytes, d. trógle, peșteră, și dýno, mă înfund, pătrund; lat. [pl.] Troglódytae). Locuitor al cavernelor cum eraŭ oameniĭ preistoricĭ. Fig. Om care duce o vĭață primitivă și sărăcăcĭoasă: ce troglodițĭ și aceștĭ bĭețĭ țăranĭ ! Pl. Un popor din vechime de pe malu măriĭ Roșiĭ.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

troglodítă (tro-glo-) s. f., g.-d. art. troglodítei; pl. troglodíte

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

troglodítă s. f. (sil. -glo-), pl. troglodíte

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Troglodiți m. pl. numele unui vechiu popor african care trăia în peșteri de-a lungul Mării-Roșie; se zice de popoarele sălbatice cari trăiau în peșteri.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

TROGLO- „peșteră, grotă”. ◊ gr. trogle „cavernă, peșteră” > fr. troglo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. troglo-.~bie (v. -bie), s. f., stare a viețuitoarelor care trăiesc numai în peșteri; ~bioni (v. -biont), s. n., organism care trăiește în caverne sau peșteri; ~dit (v. -dit), adj., s. m. și f., 1. adj., (Despre plante și animale) Care crește în caverne. 2. s. m., și f., Om preistoric care trăia în peșteri; ~fil (v. -fil1), adj., (despre viețuitoare) care trăiește și se reproduce în peșteri, fără a rămîne aici în mod exclusiv; ~xen (v. -xen), adj., care trăiește, numai accidental, ca oaspete, în peșteri.

Sursa: DETS (1987) | Adăugată de Ladislau Strifler | Semnalează o greșeală | Permalink