troglodit, ~ă [At: AETHIOPICA, 47^v/16 / Pl: ~iți, ~e / E: gr τρογλωδύτης, fr troglodyte] 1 smf Populație antică care locuia în peșterile din Africa. 2-3 smf, a (Om preistoric) care locuia în caverne. 4 smf (Fig) Persoană care are un nivel de trai extrem de scăzut. 5 smf (Fig) Persoană necivilizată Si: grosolan, retrograd.

TROGLODIT, troglodiți, s. m. 1. Om preistoric din epoca cuaternară; locuitor al cavernelor. Am retrăit O noapte luminoasă din era terțiară, Nefericit și singur, ca primul troglodit. TOPÎRCEANU, B. 38. Ard fostele păduri virgine și noi ne încălzim cu toții, Noi cheltuim acest tezaur Cruțat de bunii troglodiți. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 35. 2. Fig. Om care are un nivel de trai scăzut, care duce o viață primitivă. În aprigul Neculai Isac nu e nimic tandru, și cu atît mai puțin în troglodiții din faimoșii Bordeieni, în ochii cărora însă, d-sa descoperă un punct de soare. IBRĂILEANU, S. 19. ♦ Om grosolan, necivilizat; persoană retrogradă, lipsită de înțelegere pentru progres.

TROGLODIT, -Ă s.m. și f. 1. Om preistoric din epoca cuaternară care locuia în caverne. ♦ adj. Populație troglodită. 2. (Fig.) Om cu un nivel de viață foarte scăzut. ♦ (Fig.) Om grosolan, necivilizat. [< fr. troglodyte, cf. gr. troglodytes].

TROGLODIT², -Ă I. s. m. f. 1. om preistoric din cuaternar care locuia în caverne. 2. (fig.) om cu un nivel de viață foarte scăzut, primitiv. ◊ om necivilizat. II. adj. (despre animale, plante) care trăiește în caverne sau peșteri. (< fr. troglodyte)

TROGLODIT¹ s. m. pasăre mică, insectivoră, care își face cuibul în găurile zidurilor sau ale arborilor, în tufișuri. (< fr. troglodyte)

TROGLODIT ~ți m. 1) Om preistoric care locuia în peșteri. 2) fig. Persoană cu un nivel de viață foarte scăzut. 3) fig. fam. Persoană grosolană, necivilizată, cu idei perimate. [Sil. tro-glo-] /<fr. troglodyte

*troglodít, -ă s. (vgr. troglodytes, d. trógle, peșteră, și dýno, mă înfund, pătrund; lat. [pl.] Troglódytae). Locuitor al cavernelor cum eraŭ oameniĭ preistoricĭ. Fig. Om care duce o vĭață primitivă și sărăcăcĭoasă: ce troglodițĭ și aceștĭ bĭețĭ țăranĭ! Pl. Un popor din vechime de pe malu măriĭ Roșiĭ.

Troglodiți m. pl. numele unui vechiu popor african care trăia în peșteri de-a lungul Mării-Roșie; se zice de popoarele sălbatice cari trăiau în peșteri.

troglodit (desp. tro-glo-) s. m., pl. troglodiți

troglodit (tro-glo-) s. m., pl. troglodiți

troglodit s. m. (sil. -glo-), pl. troglodiți

TROGLO- „peșteră, grotă”. ◊ gr. trogle „cavernă, peșteră” > fr. troglo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. troglo-. □ ~bie (v. -bie), s. f., stare a viețuitoarelor care trăiesc numai în peșteri; ~biont (v. -biont), s. n., organism care trăiește în caverne sau peșteri; ~dit (v. -dit), adj., s. m. și f., 1. adj., (Despre plante și animale) Care crește în caverne. 2. s. m., și f., Om preistoric care trăia în peșteri; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre viețuitoare) care trăiește și se reproduce în peșteri, fără a rămîne aici în mod exclusiv; ~xen (v. -xen), adj., care trăiește, numai accidental, ca oaspete, în peșteri.