trepidare sf [At: PILLAT, P. 46 / Pl: ~dări / E: trepida] 1 Vibrare puternică, cu oscilații rapide și de mică amploare a unui obiect. 2 (Fig) Trepidație (2).

trepida vi [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~dez / E: fr trépider] 1 (D. obiecte) A vibra puternic, cu oscilații rapide și de mică amploare. 2 (Fig) A se agita sufletește Si: a fremăta.

TREPIDA, trepidez, vb. I. Intranz. 1. (Despre lucruri) A tremura, vibrînd puternic, cu oscilații rapide și de mică amplitudine. Motorul trepidează. 2. Fig. (Despre ființe) A se agita, a fremăta, a fi în fierbere (de emoție, de nerăbdare). Tot ce auziseră, tot ce citiseră... se transfigurase în fiecare imaginație, după chipul, dorința și asemănarea fiecăruia. Iar acum toți trepidau de nerăbdare. C. PETRESCU, C. V. 13. Locotenentul Gross trepida fără astîmpăr, urmărind cu atenție desperată toate mișcările condamnatului care-i fusese bun prieten. REBREANU, P. S. 21.

TREPIDA vb. I. intr. A vibra puternic, cu oscilații repezi și scurte. ♦ (Fig.; despre oameni) A se agita, a palpita, a fremăta, a nu-și găsi astîmpăr. [< fr. trépider].

TREPIDA vb. intr. 1. a vibra puternic, cu oscilații repezi și scurte. 2. (fig.; despre oameni) a se agita, a palpita, a fremăta, a nu-și găsi astâmpăr. (< fr. trépider)

A TREPIDA ~ez intranz. 1) (despre motoare, mașini etc.) A produce vibrații puternice cu frecvență mare și cu amplitudine mică. 2) fig. (despre ființe) A fi cuprins de o emoție puternică; a palpita; a fremăta; a vibra. /<fr. trépider

*trepidéz v. intr. (lat. trépido, -áre. V. trepăd, intrépid). Tremur, mă zdruncin, mă zguduĭ: a trepida de bucurie, trăsura trepida pe petriș.

trepidare s. f., g.-d. art. trepidării

trepida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. trepidez, 3 trepidează; conj. prez. 1 sg. să trepidez, 3 să trepideze

trepida (a ~) vb., ind. prez. 3 trepidează

trepida vb., ind. prez. 1 sg. trepidez, 3 sg. și pl. trepidează

TREPIDA vb. v. vibra.

TREPIDA vb. a tremura, a vibra. (Un corp elastic care ~.)