17 definiții pentru tratație tractație tratațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRATÁȚIE, tratații, s. f. 1. Faptul de a servi oaspeților mâncare și băutură (fără un protocol deosebit); (concr.) mâncarea sau băutura servită. 2. (Înv.) Tratative. [Var.: (înv.) tractáție, tratațiúne s. f.] – Din it. trattazione.

TRATÁȚIE, tratații, s. f. 1. Faptul de a servi oaspeților mâncare și băutură (fără un protocol deosebit); (concr.) mâncarea sau băutura servită. 2. (Înv.) Tratative. [Var.: (înv.) tractáție, tratațiúne s. f.] – Din it. trattazione.

tratație sf [At: POLIZU / V: (înv) ~act~, ~iune / Pl: ~ii / E: trata + -ație cf lat tractatio, -onis, it trattazione] 1 Tratare (3). 2 Chef (13). 3 (Ccr) Ceea ce se servește la o tratație (2) Si: (îvr) tracte. 4 (Înv; mpl) Tratative. 5 (Îvr) Discuție (1). 6 (Îvr) Tratat1 (2). 7 (Îvr) Tratament (5). 8 (Înv) Tratament (1).

TRATÁȚIE, tratații, s. f. 1. (Mai ales în legătură cu verbele «a face», «a oferi») Faptul de a servi oaspeților mîncare și băutură; (concretizat) gustarea sau băutura servită. Englezul mulțumi, dar refuză net orice tratație. BART, S. M. 102. Primește la ceasurile cinci după amiazi vizite și face musafirilor tratație cu ceai. CARAGIALE, M. 207. 2. (Învechit, adesea la pl.) Tratative. Va intra îndată în tratație cu Andrassy și va scrie lui Batthyani. GHICA, A. 336. (Și în forma tractație) Răzvan nu așteptă să vază isprava acestor tractații de la care puțin se nădăjduia și hotărî cu armele în mînă a-și redobîndi tronul. BĂLCESCU, O. II 153. – Variante: (2) tractáție, tratațiune (GHICA, A. 26) s. f.

TRATÁȚIE s.f. Faptul de a servi oaspeților mâncăruri și băuturi; (concr.) gustarea, băutura servită. [Gen. -iei. / < it. trattazione].

TRATÁȚIE s. f. faptul de a servi oaspeților mâncăruri și băuturi; gustarea servită. (< it. trattazione)

TRATÁȚIE ~i f. 1) Servire a oaspeților cu mâncare și băutură. 2) Mâncare și băutură servite oaspeților. [G.-D. tratației; Sil. -ți-e] /a trata + suf. ~ație

tratație f. cinstire cu băuturi.

TRACTÁȚIE s. f. v. tratație.

TRACTÁȚIE s. f. v. tratație.

TRACTÁȚIE s. f. v. tratație.

TRATAȚIÚNE s. f. v. tratație.

TRATAȚIÚNE s. f. v. tratație.

TRATAȚIÚNE s. f. v. tratație.

tratațiune sf vz tratație

tractație f. tratative (BĂLC.).

tractamént, tractáție, V. tratament, tratație.

*tratațiúne și (ob.) -áție f. (it. trattazione, lat tractatio). Fam. Oferire gratuită de mîncare saŭ de băutură. A face tratație, a trata, a face cinste, a cinsti: ne-a făcut tratație cu vin. L. V. (tractáție). Ospăț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tratáție (-ți-e) s. f., art. tratáția (-ți-a), g.-d. art. tratáției; pl. tratáții, art. tratáțiile (-ți-i-)

tratáție s. f. (sil. -ți-e), art. tratáția (sil. -ți-a), g.-d. art. tratáției; pl. tratáții, art. tratáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRATÁȚIE s. v. negocieri, tratative.

tratație s. v. NEGOCIERI. TRATATIVE.

Intrare: tratație
tratație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tratație
  • tratația
plural
  • tratații
  • tratațiile
genitiv-dativ singular
  • tratații
  • tratației
plural
  • tratații
  • tratațiilor
vocativ singular
plural
tractație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tractație
  • tractația
plural
  • tractații
  • tractațiile
genitiv-dativ singular
  • tractații
  • tractației
plural
  • tractații
  • tractațiilor
vocativ singular
plural
tratațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tratațiune
  • tratațiunea
plural
  • tratațiuni
  • tratațiunile
genitiv-dativ singular
  • tratațiuni
  • tratațiunii
plural
  • tratațiuni
  • tratațiunilor
vocativ singular
plural