2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRASÁRE, trasări, s. f. Acțiunea de a trasa și rezultatul ei; trasaj. – V. trasa.

TRASÁRE, trasări, s. f. Acțiunea de a trasa și rezultatul ei; trasaj. – V. trasa.

trasare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 227 / Pl: ~sări / E: trasa1] 1 însemnare pe o suprafață a formei sau a desenului unui obiect, al unui plan, al unei figuri geometrice Si: trasat2 (1). 2 Marcare a unui teren Si: trasat2 (2). 3 (Teh) însemnare (pe o piesă brută) a suprafețelor de prelucrat Si: trasaj (1), trasat2 (3). 4 Indicare a directivelor în vederea unei acțiuni sau a unei activități Si: trasat2 (4). 5 Surprindere prin câteva trăsături generale a ceea ce este esențial într-o problemă, situație Si: schițare, trasat2 (5). 6 Repartizare a unei sarcini, a unei responsabilități unei anumite persoane.

TRASÁRE, trasări, s. f. Acțiunea de a trasa.

TRASÁRE s.f. Acțiunea de a trasa și rezultatul ei; însemnare, tragere; trasaj. [< trasa].

TRASÁ, trasez, vb. I. Tranz. 1. A însemna pe o suprafață linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.; spec. a însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat. 2. A indica, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.; a schița. – Din fr. tracer.

TRASÁ, trasez, vb. I. Tranz. 1. A însemna pe o suprafață linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.; spec. a însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat. 2. A indica, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.; a schița. – Din fr. tracer.

trasa2 vt [At: BARCIANU / Pzi: ~sez / E: ger trassieren] (Iuz) A emite o poliță.

trasa1 vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~sez / E: fr tracer] 1 (C. i. forma sau desenul unui obiect, al unui plan, al unei figuri geometrice) A însemna pe o suprafață. 2 (C. i. un obiect, un teren) A marca. 3 (Teh) A însemna prin zgâriere sau punctare pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat. 4 A da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități Si: a arăta, a indica. 5 A surprinde prin câteva trăsături generale ceea ce este esențial într-o problemă, situație Si: a schița. 6 (C. i. sarcini, responsabilități) A repartiza.

TRASÁ, trasez, vb. I. Tranz. 1. A trage, a însemna pe o suprafață linia sau desenul (unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.); (tehn.) a însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prplucrat (pentru a servi ca indicație de execuție). Soldații adîncesc un început de șanț, Trasat pe dîmbul izolat și moale. CAMIL PETRESCU, V. 37. 2. A indica, a arăta, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități. Cunoașterea și însușirea legilor dezvoltării societății dă posibilitate partidului să înfăptuiască o politică justă, să descopere cauzele lipsurilor și deficiențelor și să traseze măsurile necesare pentru înlăturarea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2766. ♦ A arăta, prin cîteva noțiuni generale, ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.; a schița, a descrie. Schița biografică a eroilor e trasată pe nesimțite. V. ROM. noiembrie 1953, 286.

TRASÁ vb. I. tr. 1. A trage, a însemna pe o suprafață linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei. 2. A indica, a da directive în ceea ce privește o acțiune, o activitate etc. ♦ A arăta esențialul într-o chestiune etc.; a schița, a descrie. [< fr. tracer, cf. germ. trassieren, it. tracciare].

TRASÁ vb. tr. 1. a însemna pe o suprafață linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei. 2. a indica, a da directive în ceea ce privește o acțiune, o activitate etc. ◊ a arăta esențialul într-o chestiune etc.; a schița, a descrie. (< fr. tracer)

A TRASÁ ~éz tranz. 1) (contururi) A marca printr-o linie subțire; a descrie. 2) fig. (direcții, sarcini, obiective) A elabora (din timp), fixând esențialul; a schița; a contura; a jalona. /<fr. tracer

trasà v. a trage sau emite o poliță (= it. trassare).

*traséz v. tr. (fr. tracer). Trag (însemn) pe teren (saŭ pe plan) linia unuĭ drum care trebuĭe să fie făcut: a trasa un drum.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trasáre s. f., g.-d. art. trasắrii; pl. trasắri

trasáre s. f., g.-d. art. trasării; pl. trasări

trasá (a ~) vb., ind. prez. 3 traseáză

trasá vb., ind. prez. 1 sg. traséz, 3 sg. și pl. traseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRASÁRE s. 1. ducere, tragere. (~ unei linii.) 2. (fig.) jalonare. (~ etapelor principale ale unei acțiuni.) 3. v. schițare. 4. arătare, indicare. (~ căii de urmat.) 5. dare. (~ unei directive.)

TRASARE s. 1. ducere, tragere. (~ unei linii.) 2. (fig.) jalonare. (~ etapelor principale ale unei acțiuni.) 3. schițare. (~ ideilor principale.) 4. arătare, indicare. (~ căii de urmat.) 5. dare. (~ unei directive.)

TRASÁ vb. 1. a duce, a trage. (A ~ linii paralele.) 2. v. descrie. 3. (fig.) a jalona. (A ~ etapele obligatorii ale tacticii noastre.) 4. v. schița. 5. a arăta, a indica. (A ~ cuiva calea de urmat.) 6. a da. (A ~ o directivă.)

arată toate definițiile

Intrare: trasare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trasare
  • trasarea
plural
  • trasări
  • trasările
genitiv-dativ singular
  • trasări
  • trasării
plural
  • trasări
  • trasărilor
vocativ singular
plural
Intrare: trasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trasa
  • trasare
  • trasat
  • trasatu‑
  • trasând
  • trasându‑
singular plural
  • trasea
  • trasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trasez
(să)
  • trasez
  • trasam
  • trasai
  • trasasem
a II-a (tu)
  • trasezi
(să)
  • trasezi
  • trasai
  • trasași
  • trasaseși
a III-a (el, ea)
  • trasea
(să)
  • traseze
  • trasa
  • trasă
  • trasase
plural I (noi)
  • trasăm
(să)
  • trasăm
  • trasam
  • trasarăm
  • trasaserăm
  • trasasem
a II-a (voi)
  • trasați
(să)
  • trasați
  • trasați
  • trasarăți
  • trasaserăți
  • trasaseți
a III-a (ei, ele)
  • trasea
(să)
  • traseze
  • trasau
  • trasa
  • trasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trasare

etimologie:

  • vezi trasa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

trasa

  • 1. A însemna pe o suprafață linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Soldații adîncesc un început de șanț, Trasat pe dîmbul izolat și moale. CAMIL PETRESCU, V. 37.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. A indica, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: descrie indica (vb.) schița attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cunoașterea și însușirea legilor dezvoltării societății dă posibilitate partidului să înfăptuiască o politică justă, să descopere cauzele lipsurilor și deficiențelor și să traseze măsurile necesare pentru înlăturarea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2766.
      surse: DLRLC
    • Schița biografică a eroilor e trasată pe nesimțite. V. ROM. noiembrie 1953, 286.
      surse: DLRLC

etimologie: