trasare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 227 / Pl: ~sări / E: trasa¹] 1 însemnare pe o suprafață a formei sau a desenului unui obiect, al unui plan, al unei figuri geometrice Si: trasat² (1). 2 Marcare a unui teren Si: trasat² (2). 3 (Teh) însemnare (pe o piesă brută) a suprafețelor de prelucrat Si: trasaj (1), trasat² (3). 4 Indicare a directivelor în vederea unei acțiuni sau a unei activități Si: trasat² (4). 5 Surprindere prin câteva trăsături generale a ceea ce este esențial într-o problemă, situație Si: schițare, trasat² (5). 6 Repartizare a unei sarcini, a unei responsabilități unei anumite persoane.