3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÁSĂ, trase, s. f. 1. Diagrama deplasării unui tren înscrisă în graficul de circulație a trenurilor. 2. (Fiz.) Linie descrisă de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic; spot. – Din fr., engl. trace.

TRÁSĂ, trase, s. f. 1. Diagrama deplasării unui tren înscrisă în graficul de circulație a trenurilor. 2. (Fiz.) Linie descrisă de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic; spot. – Din fr., engl. trace.

tra sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~se / E: fr trace] 1 Diagramă a mișcării unui tren, înscrisă în graficul de circulație a trenurilor pe o linie de cale ferată. 2 (Fiz) Linie descrisă de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic Si: spot.

TRÁSĂ s.f. 1. Urmă, semn. 2. (Tehn.) Diagramă a mersului unui tren. [< fr. trace].

TRÁSĂ s. f. 1. urmă, semn. 2. diagramă a mersului unui tren. 3. linie descrisă de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic. (< fr., engl. trace)

TRAS2, -Ă, trași, -se, adj., s. m. 1. Adj. (Despre față sau părți ale ei) Slab, obosit, sleit (de boală, de supărare etc.); (despre oameni) care are fața slabă, obosită, suptă. 2. S. m. Persoană asupra căreia s-a emis o trată pe care este obligată să o plătească la scadență. – V. trage.

TRASÁ, trasez, vb. I. Tranz. 1. A însemna pe o suprafață linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.; spec. a însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat. 2. A indica, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.; a schița. – Din fr. tracer.

TRASÁ, trasez, vb. I. Tranz. 1. A însemna pe o suprafață linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.; spec. a însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat. 2. A indica, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.; a schița. – Din fr. tracer.

tras3, ~ă [At: BELDIMAN, O. 88/20 / Pl: trași, ~e / E: trage] 1 a (D. cineva sau ceva) Care este mișcat prin apucare și îndreptare (cu forța) spre sine sau spre un punct voit. 2-3 a (D. un obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) Care este pus (sau scos). 4 a Care este târât (după sine). 5 a Smuls (cu greu). 6 a (D. un lichid) Scos dintr-un recipient. 7 a (D. obloane, uși, zăvoare etc.) Închis. 8 a (D. coșul trăsurii) Ridicat. 9 sm (Reg; dep; îc) ~-împins Om fără valoare. 10 a (Îvr) Dat la o parte Si: retras. 11 a (Mun) Umezit prin absorbție de vapori. 12 a (D. linii) Care este trasat3 (1) Si: desenat. 13 a (Pfm; îe) A fi ~ cu sfoara A fi drept, aliniat. 14 a (D. cartușe) Descărcat prin tragere (34). 15 a (D. cărți, foi etc.) Tipărit2 (1). 16 a (D. acte, foi etc.) Reprodus Ia xerox. 17 a (D. față, obraji) Slăbit (de boală, supărare etc.) Si: supt. 18 a (Pex; d. persoane, mai ales cu determinarea „la față”) Cu fața slabă, suptă, prelungă. 19 a (Rar; d. persoane) Slab. 20 a (Rar; d. persoane) Zvelt. 21 a (Pfm; îe) Parcă-i (ori gândești că-i) ~ prin (sau printr-un) inel sau (prin verigă, rar, prin mărgea) sau a fi ~ ca prin inel A fi subțire, mlădios, grațios. 22 a (Pfm; îe) A fi ~ de păr A fi relatat în mod exagerat, forțat, tendențios. 23 a (Pfm; d. traduceri; îae) A fi forțată. 24 a (Pfm; d. rezultatul unei probleme; îae) A fi susceptibil de un grad mare de relativitate. 25 a (Pfm; d. filme, cărți etc.; îae) A avea un final neverosimil și fericit în mod artificial.

trasa2 vt [At: BARCIANU / Pzi: ~sez / E: ger trassieren] (Iuz) A emite o poliță.

trasa1 vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~sez / E: fr tracer] 1 (C. i. forma sau desenul unui obiect, al unui plan, al unei figuri geometrice) A însemna pe o suprafață. 2 (C. i. un obiect, un teren) A marca. 3 (Teh) A însemna prin zgâriere sau punctare pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat. 4 A da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități Si: a arăta, a indica. 5 A surprinde prin câteva trăsături generale ceea ce este esențial într-o problemă, situație Si: a schița. 6 (C. i. sarcini, responsabilități) A repartiza.

TRAS, -Ă, trași, -se, adj., s. m. 1. Adj. (Despre față sau părți ale ei) Slab, obosit, sleit (de boală, de supărare etc.); (despre oameni) care are fața slabă, obosită, suptă. 2. S. m. Persoană asupra căreia s-a emis o trată pe care este obligată să o plătească la scadență. – V. trage.

TRAS, -Ă, trași, -se, adj. (Despre părți ale feței) Slab, obosit, supt (de oboseală, de supărare). Ochii se adînciseră și obrajii erau mai trași și albi că varul. SADOVEANU, O. I 42. Era, azi și mai slabă, cu obrajii încă mai trași, de í se măriseră cearcănele vinete ale ochilor. CAMIL PETRESCU, O. II 476. Fața ei cea trasă Era adîncită, însă tot frumoasă. EMINESCU, O. IV 366. ◊ Expr. (Despre oameni) Tras la față = cu obrazul supt, slab, obosit. Nevasta lui But era trasă la față, cu buzele strînse, otrăvită de mîhnire, de nemulțumire, de umilință. DUMITRIU, N. 172. Era indispus, mai tras la față și mai palid ca altădată. VLAHUȚĂ, O. A. 105. Într-adevăr, ești cam tras la față. ALECSANDRI, T. I 422.

TRASÁ, trasez, vb. I. Tranz. 1. A trage, a însemna pe o suprafață linia sau desenul (unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.); (tehn.) a însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prplucrat (pentru a servi ca indicație de execuție). Soldații adîncesc un început de șanț, Trasat pe dîmbul izolat și moale. CAMIL PETRESCU, V. 37. 2. A indica, a arăta, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități. Cunoașterea și însușirea legilor dezvoltării societății dă posibilitate partidului să înfăptuiască o politică justă, să descopere cauzele lipsurilor și deficiențelor și să traseze măsurile necesare pentru înlăturarea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2766. ♦ A arăta, prin cîteva noțiuni generale, ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.; a schița, a descrie. Schița biografică a eroilor e trasată pe nesimțite. V. ROM. noiembrie 1953, 286.

TRASÁ vb. I. tr. 1. A trage, a însemna pe o suprafață linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei. 2. A indica, a da directive în ceea ce privește o acțiune, o activitate etc. ♦ A arăta esențialul într-o chestiune etc.; a schița, a descrie. [< fr. tracer, cf. germ. trassieren, it. tracciare].

TRASÁ vb. tr. 1. a însemna pe o suprafață linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei. 2. a indica, a da directive în ceea ce privește o acțiune, o activitate etc. ◊ a arăta esențialul într-o chestiune etc.; a schița, a descrie. (< fr. tracer)

TRAS ~să (~și, ~se) v. A TRAGE și A SE TRAGE.~ la față foarte slăbit (din cauza bolii, a supărării etc.). /v. a trage

A TRASÁ ~éz tranz. 1) (contururi) A marca printr-o linie subțire; a descrie. 2) fig. (direcții, sarcini, obiective) A elabora (din timp), fixând esențialul; a schița; a contura; a jalona. /<fr. tracer

tras a. târît: tras de păr; 2. vopsit: cu sprâncenele trase; 3. delicat, svelt: tras printr’un inel; 4. (la față) slăbit. ║ n. masaj.

trasà v. a trage sau emite o poliță (= it. trassare).

tras, -ă adj. (part. d. trag). Tras la față, slab. Tras pintr’un inel, zvelt, supțire. Tras de păr, silit, forțat: argument tras de păr. Sprincene trase, văpsite.

*traséz v. tr. (fr. tracer). Trag (însemn) pe teren (saŭ pe plan) linia unuĭ drum care trebuĭe să fie făcut: a trasa un drum.

arată toate definițiile

Intrare: trasă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tra
  • trasa
plural
  • trase
  • trasele
genitiv-dativ singular
  • trase
  • trasei
plural
  • trase
  • traselor
vocativ singular
plural
Intrare: tras (adj.)
tras1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tras
  • trasul
  • trasu‑
  • tra
  • trasa
plural
  • trași
  • trașii
  • trase
  • trasele
genitiv-dativ singular
  • tras
  • trasului
  • trase
  • trasei
plural
  • trași
  • trașilor
  • trase
  • traselor
vocativ singular
plural
Intrare: trasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trasa
  • trasare
  • trasat
  • trasatu‑
  • trasând
  • trasându‑
singular plural
  • trasea
  • trasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trasez
(să)
  • trasez
  • trasam
  • trasai
  • trasasem
a II-a (tu)
  • trasezi
(să)
  • trasezi
  • trasai
  • trasași
  • trasaseși
a III-a (el, ea)
  • trasea
(să)
  • traseze
  • trasa
  • trasă
  • trasase
plural I (noi)
  • trasăm
(să)
  • trasăm
  • trasam
  • trasarăm
  • trasaserăm
  • trasasem
a II-a (voi)
  • trasați
(să)
  • trasați
  • trasați
  • trasarăți
  • trasaserăți
  • trasaseți
a III-a (ei, ele)
  • trasea
(să)
  • traseze
  • trasau
  • trasa
  • trasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trasă

  • 1. Diagrama deplasării unui tren înscrisă în graficul de circulație a trenurilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. fizică Linie descrisă de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: spot
  • surse: DN

etimologie:

trasa

  • 1. A însemna pe o suprafață linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Soldații adîncesc un început de șanț, Trasat pe dîmbul izolat și moale. CAMIL PETRESCU, V. 37.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. A indica, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: descrie indica (verb) schița attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cunoașterea și însușirea legilor dezvoltării societății dă posibilitate partidului să înfăptuiască o politică justă, să descopere cauzele lipsurilor și deficiențelor și să traseze măsurile necesare pentru înlăturarea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2766.
      surse: DLRLC
    • Schița biografică a eroilor e trasată pe nesimțite. V. ROM. noiembrie 1953, 286.
      surse: DLRLC

etimologie:

tras (adj.)

  • 1. (Despre față sau părți ale ei) Slab, obosit, sleit (de boală, de supărare etc.); (despre oameni) care are fața slabă, obosită, suptă.
    exemple
    • Ochii se adînciseră și obrajii erau mai trași și albi că varul. SADOVEANU, O. I 42.
      surse: DLRLC
    • Era, azi și mai slabă, cu obrajii încă mai trași, de í se măriseră cearcănele vinete ale ochilor. CAMIL PETRESCU, O. II 476.
      surse: DLRLC
    • Fața ei cea trasă Era adîncită, însă tot frumoasă. EMINESCU, O. IV 366.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie (Despre oameni) Tras la față = cu obrazul supt, slab, obosit.
      exemple
      • Nevasta lui But era trasă la față, cu buzele strînse, otrăvită de mîhnire, de nemulțumire, de umilință. DUMITRIU, N. 172.
        surse: DLRLC
      • Era indispus, mai tras la față și mai palid ca altădată. VLAHUȚĂ, O. A. 105.
        surse: DLRLC
      • Într-adevăr, ești cam tras la față. ALECSANDRI, T. I 422.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi trage
    surse: DEX '98 DEX '09