2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSPÚNERE, transpuneri, s. f. Acțiunea de a (se) transpune și rezultatul ei; transpoziție. – V. transpune.

TRANSPÚNERE, transpuneri, s. f. Acțiunea de a (se) transpune și rezultatul ei; transpoziție. – V. transpune.

transpunere sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~ri / E: transpune] 1 Schimbare a ceva dintr- un loc în altul, dintr-o situație sau dintr-o stare în alta Si: (rar) transpoziție (1). 2 (Fig) Redare în scris, pe scenă, pe ecran etc. 3 Traducere (1). 4-5 Transcriere (sau executare) a unei bucăți muzicale într-o altă tonalitate decât aceea în care a fost compusă, cu păstrarea raporturilor dintre sunete Si: (rar) transpoziție (4-5). 6 (Rar; fig) Strămutare cu mintea, cu imaginația în altă situație, în alt loc sau în alt timp Si: (rar) transpoziție. 7 (Mat) Trecere a unui termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul) Si: transpoziție (7). 8 Transbordare a vagoanelor de cale ferată între două căi cu ecartamente diferite, prin mutarea lor de pe un boghiu pe altul. 9 (Teh) Modificare periodică a poziției conductoarelor electrice cu același traseu, efectuată în vederea anulării sau compensării anumitor efecte de natură electromagnetică.

TRANSPÚNERE, transpuneri, s. f. Acțiunea de a (se) transpune și rezultatul ei. Lucrul cel mai important, de pildă, în arta actorului este măiestria transpunerii în rol. V. ROM. mai 1953, 195.

TRANSPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) transpune și rezultatul ei; redare, transcriere etc.; transpoziție. [< transpune].

TRANSPÚNE, transpún, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare sau dintr-o situație în alta. ♦ Fig. A da expresie în scris, pe scenă, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc. ♦ A transcrie sau a executa o compoziție muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginația etc. în altă situație sau în alt timp. – Trans- + pune (după fr. transposer, lat. transponere).

transpune [At: VALIAN, V. / Pzi: ~pun / E: trans- + pune după fr transposer, lat transponere] 1-2 vtr A (se) schimba dintr-un loc în altul, dintr-o situație sau dintr-o stare în alta. 3 vt (Fig) A pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc. Si: a reda. 4 vt (C. i. un text, o operă literară etc.) A înlocui cu alți termeni. 5 vt (C. i. un text, o operă literară etc.) A traduce (1). 6-7 vt A transcrie (sau a executa) o bucată muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă. 8-9 vtr (Fig) A (se) strămuta cu mintea, cu imaginația în altă situație, în alt loc sau în alt timp Si: a (se) transporta (11-12). 10 vt (Mat) A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul).

TRANSPÚNE, transpún, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare sau dintr-o situație în alta. ♦ Fig. A da expresie în scris, pe scenă, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc. ♦ A transcrie sau a executa o compoziție muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă inițial. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginația etc. în altă situație sau în alt timp. – Trans- + pune (după fr. transposer, lat. transponere).

TRANSPÚNE, transpún, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba dintr-un loc în altul, dintr-o stare, dintr-o situație în alta. La două din portretele pictorului Rozenthal pictura a fost reconstituită și apoi transpusă pe pînză nouă. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 384, 4/6. ♦ Fig. A da expresie (în scris, pe scenă, pe ecran etc.), a reda, a pune pe hîrtie, în versuri, pe scenă etc. Cuvintele ciudatului bogătaș petrolist nu erau dintre acele ce se pot transpune în fulgurante imagini. C. PETRESCU, A. 305. Cînd Conu Leonida zice că cu «revoluția» noastră am dat «exemplu Evropei», Caragiale nu face decît să transpună, rezumînd, articolele din ziarele de pe vremuri ori proclamația primarului capitalei. IBRĂILEANU, S. 73. ♦ A transcrie sau a executa o compoziție muzicală în altă tonalitate decît aceea în care a fost scrisă. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbîndu-i semnul). 2. Refl. Fig. A se strămuta cu mintea în altă situație sau în alt timp. Se transpune cu gîndul în trecut.Prez. conj. pers. 3 și: să transpuie (CARAGIALE, O. III 17).

TRANSPÚNE vb. III. 1. tr. A schimba, a pune, a muta ceva dintr-un loc în alt loc, dintr-o stare în alta. ♦ (Fig.) A reda, a arăta ceva (în scris, pe scenă, pe ecran etc.) ♦ A transcrie sau a executa o bucată muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost compusă. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în altă parte, schimbându-i semnul. 2. refl. (Fig.) A se situa cu mintea în altă împrejurare, în alt timp. [P.i. transpún, conj. -nă. / < trans- + pune, după fr. transposer, lat. transponere].

TRANSPÚNE vb. I. tr. a schimba, a muta ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare în alta. ◊ (fig.) a reda ceva (în scris, pe scenă, pe ecran). ◊ a transcrie, a executa o bucată muzicală în altă tonalitate decât cea inițială. ◊ a muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în altă parte, schimbându-i semnul. II. refl. (fig.) a se situa cu mintea în altă împrejurare, în alt timp. (după fr. transposer, lat. transponere)

A TRANSPÚNE transpún tranz. A reda în altă formă sau prin alte mijloace (decât cele inițiale). ~ în altă limbă. /trans- + a pune

A SE TRANSPÚNE mă transpún intranz. A se strămuta cu imaginația (în altă situație sau în alt timp). /trans- + a pune

transpune v. 1. a schimba locul unui lucru; 2. a schimba tonul unei bucăți muzicale.

*transpún, -pús, a -púne v. tr. (lat. transpónere, d. trans, dincolo, și pónere, a pune). Pun în alt loc, schimb locu (cuvintelor, sunetelor), ca în strănut îld. stărnut. Muz. Schimb tonu uneĭ melodiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!transpúnere (tran-spu-/trans-pu-) s. f., g.-d. art. transpúnerii; pl. transpúneri

transpúnere s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transpúnerii; pl. transpúneri

!transpúne (a ~) (tran-spu-/trans-pu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transpún, 2 sg. transpúi, 1 pl. transpúnem; conj. prez. 3 să transpúnă; ger. transpunấnd; part. transpús

transpúne vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transpún; conj. prez. 3 sg. și pl. transpúnă; ger. transpunând; part. transpús

transpune (ind. prez. 1 sg. transpun, conj. transpună)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANSPÚNERE s. 1. (rar) transpoziție. (~ unui obiect.) 2. tălmăcire, traducere, (înv.) prefacere, traducție, tălmăcitură, tâlcuială, tâlcuire. (~ unui text dintr-o limbă în alta.) 3. (concr.) tălmăcire, traducere, versiune. (O ~ reușită din limba engleză.) 4. transcriere, transcripție. (~ unui text dintr-un alfabet în altul.)

arată toate definițiile

Intrare: transpunere
transpunere substantiv feminin
  • silabație: tran-spu-, trans-pu- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transpunere
  • transpunerea
plural
  • transpuneri
  • transpunerile
genitiv-dativ singular
  • transpuneri
  • transpunerii
plural
  • transpuneri
  • transpunerilor
vocativ singular
plural
Intrare: transpune
  • silabație: tran-spu-ne, trans-pu-ne info
verb (VT637)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • transpune
  • transpunere
  • transpus
  • transpusu‑
  • transpunând
  • transpunându‑
singular plural
  • transpune
  • transpuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • transpun
(să)
  • transpun
  • transpuneam
  • transpusei
  • transpusesem
a II-a (tu)
  • transpui
(să)
  • transpui
  • transpuneai
  • transpuseși
  • transpuseseși
a III-a (el, ea)
  • transpune
(să)
  • transpu
  • transpuie
  • transpunea
  • transpuse
  • transpusese
plural I (noi)
  • transpunem
(să)
  • transpunem
  • transpuneam
  • transpuserăm
  • transpuseserăm
  • transpusesem
a II-a (voi)
  • transpuneți
(să)
  • transpuneți
  • transpuneați
  • transpuserăți
  • transpuseserăți
  • transpuseseți
a III-a (ei, ele)
  • transpun
(să)
  • transpu
  • transpuie
  • transpuneau
  • transpuseră
  • transpuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

transpunere

  • 1. Acțiunea de a (se) transpune și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: transpoziție attach_file un exemplu
    exemple
    • Lucrul cel mai important, de pildă, în arta actorului este măiestria transpunerii în rol. V. ROM. mai 1953, 195.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi transpune
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

transpune

  • 1. tranzitiv A muta, a schimba ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare sau dintr-o situație în alta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • La două din portretele pictorului Rozenthal pictura a fost reconstituită și apoi transpusă pe pînză nouă. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 384, 4/6.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A da expresie în scris, pe scenă, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cuvintele ciudatului bogătaș petrolist nu erau dintre acele ce se pot transpune în fulgurante imagini. C. PETRESCU, A. 305.
        surse: DLRLC
      • Cînd Conu Leonida zice că cu «revoluția» noastră am dat «exemplu Evropei», Caragiale nu face decît să transpună, rezumînd, articolele din ziarele de pe vremuri ori proclamația primarului capitalei. IBRĂILEANU, S. 73.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A transcrie sau a executa o compoziție muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.3. A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. reflexiv figurat A se situa cu mintea, cu imaginația etc. în altă situație sau în alt timp.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Se transpune cu gândul în trecut.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Trans- + pune (după limba franceză transposer, limba latină transponere).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN