3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSPLANTÁRE, transplantări, s. f. Acțiunea de a transplanta și rezultatul ei; transplantație. – V. transplanta.

TRANSPLANTÁRE, transplantări, s. f. Acțiunea de a transplanta și rezultatul ei; transplantație. – V. transplanta.

transplantare sf [At: ÎNV. FRĂG. 20/6 / V: (înv) ~lân~ / Pl: ~tări / E: transplanta] 1 Răsădire a unei plante Si: repicare, replantare, transplantat1 (1), (rar) transplantație (1). 2 (Fig) Împământenire a unor obiceiuri, a unor cunoștințe etc. într-un loc unde nu existau înainte Si: transplantat1 (2), (rar) transplantație (2). 3 (Med) Intervenție chirurgicală prin care se înlocuiește un țesut sau un organ bolnav cu alt țesut sau organ sănătos de același fel, luat de la același organism sau de la altul Si: transplant (1), transplantat1 (3), (rar) transplantație (3).

TRANSPLANTÁRE, transplantări, s. f. Acțiunea de a transplanta și rezultatul ei. Transplantări, grefe de țesuturi sau chiar de organe au fost făcute și în afară din organism cu particule detașate de țesuturi. MARINESCU, P. A. 54.

TRANSPLANTÁRE s.f. Acțiunea de a transplanta și rezultatul ei; transplantație. [< transplanta].

TRANSPLANTÁ, transplantez, vb. I. Tranz. 1. A muta o plantă de la un Ioc provizoriu la locul de cultură; a răsădi. ♦ A aduce și a face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decât aceea unde trăiește de obicei. ♦ Fig. A adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc. 2. A face un transplant (2). – Din fr. transplanter, lat. transplantare.

transplanta [At: ÎNV. FRĂG. 14/24 / V: (înv) ~lân~ / Pzi: ~tez / E: lat transplantare, fr transplanter] 1 vt A scoate o plantă din pământ, din răsadniță sau din pepinieră și a o planta în alt loc Si: a răsădi, a repica, a replanta. 2 vr (Teh; îvr) A se transmite (7). 3 vt (C. i. plante, pex, animale) A duce în altă regiune decât aceea unde trăiește de obicei, făcând să se aclimatizeze. 4 vt (Fig; c. i. un popor, o colectivitate) A muta în altă țară, în alt loc Si: a strămuta. 5 vt (Fig; c. i. un obicei, un mod de creație, o specie literară etc.) A aduce din alt loc și a împământeni. 6 vt (Med) A face o transplantare (3).

transplântare sf vz transplantare

TRANSPLANTÁ, transplantez, vb. I. Tranz. 1. A scoate din pământ o plantă (adultă) și a o planta definitiv în alt loc; a răsădi. ♦ A aduce și a face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decât aceea unde trăiește de obicei. ♦ Fig. A adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc. 2. A înlocui printr-o intervenție chirurgicală un țesut sau un organ bolnav cu alt țesut sau organ sănătos de același fel. – Din fr. transplanter, lat. transplantare.

TRANSPLANTÁ, transplantez, vb. I. Tranz. 1. A scoate o plantă adultă din pămînt și a o planta în alt loc; a răsădi. După ce răsadurile au fost transplantate în ghivecele nutritive, au fost îngrijite în răsadnițe pînă cînd s-au dezvoltat îndeajuns. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2898. ♦ A duce și a face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decît aceea unde trăiește de obicei. ♦ A înlocui un țesut sau un organ bolnav cu un țesut sau un organ de același fel, printr-o intervenție chirurgicală. Avem aceleași rezultate, dacă transplantăm animalului cu tiroida extirpată, o altă tiroidă... de la alt animal. ANATOMIA 242. 2. Fig. A adopta, a împămînteni. Această școală, cu toate încercările noii direcțiuni din Iași de a o transplanta la noi, are puțini sorți de a găsi aderenți. MACEDONSKI, O. IV 70.

TRANSPLANTÁ vb. I. tr. 1. A scoate o plantă dintr-un loc și a o planta în alt loc; a răsădi. ♦ (Fig.) A adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc. 2. A înlocui printr-o inervenție chirurgicală un țesut, un organ bolnav, cu altul sănătos și de același fel. [< fr. transplanter].

TRANSPLANTÁ vb. tr. 1. a scoate o plantă dintr-un loc și a o planta în alt loc; a răsădi. ◊ (fig.) a adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc. 2. a înlocui printr-o intervenție chirurgicală un țesut sau un organ bolnav cu altul sănător. 3. (fig.) a transfera, a transporta. (< fr., engl. transplanter, lat. transplantare)

transplantá vb. I 1973 (fig.) Transporta v. lumiduct (din fr. transplanter; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

A TRANSPLANTÁ ~éz tranz. 1) (legume, flori și alte culturi) A scoate din seră, din răsadniță sau din pepinieră și a planta în alt loc; a răsădi. 2) (plante, animale) A muta în altă regiune sau în alt mediu (în vederea aclimatizării). 3) fig. (obiceiuri, idei, instituții etc.) A muta dintr-un loc în altul, făcând să prindă rădăcini; a împământeni. 4) med. (țesuturi, organe bolnave) A înlocui pe cale chirurgicală. [Sil. trans-plan-] /<lat. transplantare, fr. transplanter

transplantà v. 1. a scoate o plantă, un arbore din locul în care se află și a-l replanta aiurea; 2. fig. a face să treacă dintr’o țară într’alta.

*transplantéz v. tr. (lat. transplantare, d. trans, dincolo, și plantare, a planta). Răsădesc, scot de unde crescuse și pun să crească aĭurea. Fig. Strămut: Traĭan a transplantat rasa latină în Dacia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!transplantáre (tran-splan-/trans-plan-) s. f., g.-d. art. transplantắrii; pl. transplantắri

transplantáre s. f. (sil. mf. trans-) plantare

!transplantá (a ~) (tran-splan-/trans-plan-) vb., ind. prez. 3 transplanteáză

transplantá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transplantéz, 3 sg. și pl. transplanteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANSPLANTÁRE s. 1. v. plantare. 2. v. replantare. 3. (MED.) grefare, grefă, transplant. (~ unui organ.)

arată toate definițiile

Intrare: transplantare
transplantare substantiv feminin
  • silabație: tran-splan-, trans-plan- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transplantare
  • transplantarea
plural
  • transplantări
  • transplantările
genitiv-dativ singular
  • transplantări
  • transplantării
plural
  • transplantări
  • transplantărilor
vocativ singular
plural
Intrare: transplanta
  • silabație: tran-splan-ta, trans-plan-ta info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • transplanta
  • transplantare
  • transplantat
  • transplantatu‑
  • transplantând
  • transplantându‑
singular plural
  • transplantea
  • transplantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • transplantez
(să)
  • transplantez
  • transplantam
  • transplantai
  • transplantasem
a II-a (tu)
  • transplantezi
(să)
  • transplantezi
  • transplantai
  • transplantași
  • transplantaseși
a III-a (el, ea)
  • transplantea
(să)
  • transplanteze
  • transplanta
  • transplantă
  • transplantase
plural I (noi)
  • transplantăm
(să)
  • transplantăm
  • transplantam
  • transplantarăm
  • transplantaserăm
  • transplantasem
a II-a (voi)
  • transplantați
(să)
  • transplantați
  • transplantați
  • transplantarăți
  • transplantaserăți
  • transplantaseți
a III-a (ei, ele)
  • transplantea
(să)
  • transplanteze
  • transplantau
  • transplanta
  • transplantaseră
Intrare: transplântare
transplântare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

transplantare

  • 1. Acțiunea de a transplanta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: transplantație attach_file un exemplu
    exemple
    • Transplantări, grefe de țesuturi sau chiar de organe au fost făcute și în afară din organism cu particule detașate de țesuturi. MARINESCU, P. A. 54.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi transplanta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

transplanta

  • 1. A muta o plantă de la un Ioc provizoriu la locul de cultură.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: răsădi attach_file un exemplu
    exemple
    • După ce răsadurile au fost transplantate în ghivecele nutritive, au fost îngrijite în răsadnițe pînă cînd s-au dezvoltat îndeajuns. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2898.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A aduce și a face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decât aceea unde trăiește de obicei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. figurat A adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: adapta împământeni attach_file un exemplu
      exemple
      • Această școală, cu toate încercările noii direcțiuni din Iași de a o transplanta la noi, are puțini sorți de a găsi aderenți. MACEDONSKI, O. IV 70.
        surse: DLRLC
  • 2. A face un transplant.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Avem aceleași rezultate, dacă transplantăm animalului cu tiroida extirpată, o altă tiroidă... de la alt animal. ANATOMIA 242.
      surse: DLRLC

etimologie: