11 definiții pentru transpărea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSPĂREÁ, transpár, vb. II. Intranz. (Rar) A se zări, a se întrezări, a se ghici. – Trans- + părea (după fr. transparaître).

transpărea [At: HELIADE, O. I, 211 / Pzi: ~par / E: trans- + părea după fr transparaître] 1 vi (Rar) A se întrezări. 2 vi (Rar) A se observa. 3 vt (Nob) A face să fie transparent (1).

TRANSPĂREÁ, transpár, vb. II. Intranz. (Rar) A se zări, a se întrezări, a se ghici. – Trans- + părea (după fr. transparaître).

TRANSPĂREÁ, transpár, vb. II. Intranz. (Rar) A se vedea foarte puțin; a se străvedea, a se zări, a se întrezări. Cercam tihnit o nouă poezie, Ca să-mi continuu ciclul de la țară, Cînd fantomatic prinde să transpară Pe manuscris o umbră viorie. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 18. Prin hainele-i argintoase îi transpar membrele ușoare. EMINESCU, N. 67.

TRANSPĂREÁ vb. intr. a se întrezări, a se ghici. (după fr. transparaître)

A TRANSPĂREÁ transpár intranz. 1) A se vedea foarte vag (din cauza depărtării, a întunericului etc.). 2) A apărea printre alte elemente; a se întrezări; a se întrevedea. [Sil. trans-pă-] /trans- + a părea

*transpár, -părút, a -păreá v. intr. (trans- și par din a-par). Mă străvăd pintr’un corp transparent (apă limpede, sticlă ș. a.) orĭ translucid: liniile negre transpăreaŭ pin plic. Fig. Îs ușor de priceput: intențiunile transpăreaŭ pin aluziunĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!transpăreá (a ~) (tran-spă-/trans-pă-) vb., ind. prez. 3 sg. transpáre; conj. prez. 3 să transpáră

transpăreá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 3 sg. transpáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANSPĂREÁ vb. v. întrevedea.

TRANSPĂREA vb. a (se) întrevedea, a (se) întrezări, (rar) a (se) prevedea, a (se) străvedea. (A ~ ca prin ceață.)

Intrare: transpărea
  • silabație: tran-spă-rea, trans-pă-rea info
verb (V503)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • transpărea
  • transpărere
  • transpărut
  • transpărutu‑
  • transpărând
  • transpărându‑
singular plural
  • transpari
  • transpăreți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • transpar
(să)
  • transpar
  • transpăream
  • transpărui
  • transpărusem
a II-a (tu)
  • transpari
(să)
  • transpari
  • transpăreai
  • transpăruși
  • transpăruseși
a III-a (el, ea)
  • transpare
(să)
  • transpa
  • transpărea
  • transpăru
  • transpăruse
plural I (noi)
  • transpărem
(să)
  • transpărem
  • transpăream
  • transpărurăm
  • transpăruserăm
  • transpărusem
a II-a (voi)
  • transpăreți
(să)
  • transpăreți
  • transpăreați
  • transpărurăți
  • transpăruserăți
  • transpăruseți
a III-a (ei, ele)
  • transpar
(să)
  • transpa
  • transpăreau
  • transpăru
  • transpăruseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

transpărea

  • 1. rar A se zări, a se întrezări, a se ghici.
    exemple
    • Cercam tihnit o nouă poezie, Ca să-mi continuu ciclul de la țară, Cînd fantomatic prinde să transpară Pe manuscris o umbră viorie. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 18.
      surse: DLRLC
    • Prin hainele-i argintoase îi transpar membrele ușoare. EMINESCU, N. 67.
      surse: DLRLC

etimologie: