TRANSGRESIÚNE, transgresiuni, s. f. (Geol.) Proces de înaintare a apelor marine peste o porțiune de uscat, fie datorită creșterii nivelului mării, fie unor mișcări de ridicare a scoarței terestre. [Pr.: -si-u-. – Var.: transgrésie s. f.] – Din fr. transgression, lat. transgressio, -onis.

transgresiune sf [At: COSTINESCU / P: ~si-u~ / V: (înv) ~sie / Pl: ~ni / E: fr transgression] 1 (Îvr) Transgresare (1). 2 (Glg) Proces de înaintare a apelor marine spre uscat, pe suprafețe mari, ca efect al mișcării de coborâre a scoarței terestre. 3 (Îs) Mare de ~ Mare care trece din regiunea oceanică în cea continentală.

TRANSGRESIÚNE, transgresiuni, s. f. (Geol.) Proces de înaintare a apelor marine spre uscat, pe suprafețe mari, ca efect al mișcării de coborâre a scoarței terestre. [Pr.: -si-u-. Var.: transgrésie s. f.] – Din fr. transgression, lat. transgressio, -onis.

TRANSGRESIÚNE, transgresiuni, s. f. Invadarea apelor marine asupra uscatului.

TRANSGRESIÚNE s.f. Invadare a uscatului de către apele mării. [Cf. fr. transgression, lat. transgressio – trecere peste ceva].

TRANSGRESIÚNE s. f. 1. invadare a uscatului de către apele oceanului planetar. 2. (biol.) extindere a arealului biogeografic al unui taxon în teritorii geografice noi. 3. apariția, în urma segregării sau a recombinării, a unor indivizi la care un anumit caracter este exprimat mai puternic (sau mai slab) decât la oricare din formele parentale. (< fr., engl. transgression, lat. transgressio)

TRANSGRESIÚNE ~i f. Proces de înaintare a apelor maritime asupra unor suprafețe mari de uscat ca urmare a coborârii nivelului scoarței terestre. /<fr. transgression

*transgresiúne f. lat. transgréssio, -ónis, d. trans, dincolo, și gressio, pășire. V. a-, di- și pro-gresiune). Acțiunea de a transgresa. – Și -ésie.

transgresie sf vz transgresiune

transgrésie s. f. Deviere, fără temei, spre alt domeniu ◊ „Se constată o transgresie de la analiza complexelor (structurilor) de fapte sociale concrete, empirice, îndeosebi noi, spre analize conceptuale abstracte, de la ontologie și gnoseologie spre epistemologie.” Cont. 10 V 74 p. 4 (cf. fr., engl. transgression; DEX-S)

transgresiúne (tran-sgre-si-u-/trans-gre-) s. f., g.-d. art. transgresiúnii; pl. transgresiúni

transgresiúne s. f. (sil. -si-u-; mf. trans-), g.-d. art. transgresiúnii; pl. transgresiúni

transgresiune, -ni.

transgresiune, (engl.= transgression) proces geologic de înaintare a mării spre ariile continentale ca urmare a înălțării nivelului eustatic. Prin t. linia de țărm înaintează spre continent, iar suprafețele ocupate de ape cresc. Coloana litostratigrafică formată în timpul unei t. desfășurate în faze cronologice succesive constituie o serie transgresivă. În funcție de amploarea fenomenului, t. pot fi locale sau generale, acestea din urmă afectând suprafețe vaste ale planetei (de ex.: t. din Cret. sup.). Cauzele t. sunt de natură tectonică (mișcări de coborâre a scoarței terestre în zonele de platformă, deplasări ale scoarței în ariile labile afectate de orogeneze, fenomene de subducție a plăcilor tectonice) sau de natură climatică (încălzirea climatului după o perioadă glaciară ce determină topirea ghețarilor și, implicit, creșterea nivelului eustatic). V. și regresiune.

suprafață erozională de transgresiune, (engl.= TSE-transgressive surface of erosion) în strat. secvențială este o supr.de mică amplitudine generată de înălțarea lentă a nivelului mării (de bază) cu efect erozional asupra vechilor depozite litorale. suprafață de transgresiune, (engl.= TS – transgressive surface) în strat. secvențială exprimă prima supr. de inundare, deasupra regresiunii maxime, prin care debutează un cortegiu sedimentar transgresiv; coincide și cu o limită de secvență depozițională (→ SB1).