TRANSĂ, transe, s. f. Stare de conștiență modificată, caracterizată prin reducerea sensibilității la stimuli și chiar o pierdere temporară a contactului cu mediul ambiant, indusă prin hipnoză, substanțe psihotrope sau practici religioase. – Din fr. transe.

transă sf [At: ENC. TEHN. I, 106 / Pl: ~se / E: fr transe] Stare psihică specială în care se găsește o persoană hipnotizată sau aflată în rugăciune sau în meditație, deosebită atât de starea de veghe, cât și de cea de somn.

tranșă sf [At: CADE / Pl: ~șe / E: fr tranche] 1 Fiecare dintre părțile în care sunt împărțite lucrurile ce urmează să fie produse sau distribuite în etape succesive. 2 Porțiune. 3 (Spc) Fiecare dintre porțiunile anatomice în care este separată carnea tăiată, în vederea sortării pe calități. 4 Suprafața laterală formată de marginile tăiate ale foilor unei cărți, ale unui registru etc., uneori vopsită sau aurită.

TRANSĂ, transe, s. f. Stare psihică specială în care se găsește de obicei o persoană hipnotizată, deosebită atât de starea de veghe cât și de cea de somn, caracterizată prin slăbirea sau dispariția atitudinii discriminatorii, critice la acțiunea unor sugestii sau autosugestii. – Din fr. transe.

TRANSĂ, transe, s. f. Stare specială de pierdere a voinței în care se găsește o persoană supusă acțiunii hipnozei.

TRANȘĂ, tranșe, s. f. Fiecare dintre părțile în care este divizat un lucru sau un grup de lucruri ce urmează să fie produse sau distribuite în rate succesive.

TRANSĂ s.f. Stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. [< fr. transe].

TRANȘĂ s.f. 1. Fiecare dintre părțile în care este împărțit un lucru sau un grup de lucruri care se produc, se distribuie în rate succesive; parte. 2. Fiecare dintre fețele laterale ale unei cărți, care rezultă prin tăierea transversală a filelor. [< fr. tranche].

TRANSĂ s. f. stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. (< fr. transe)

TRANȘĂ s. f. 1. fiecare dintre părțile în care este împărțit un lucru sau un grup de lucruri ce se produc, se distribuie în rate succesive; parte. 2. fiecare dintre fețele laterale ale unei cărți care rezultă prin tăierea transversală a filelor. (< fr. tranche)

TRANSĂ ~e f. Stare psihică, neobișnuită în care se află o persoană hipnotizată. /<fr. transe

TRANȘĂ ~e f. 1) Grup de obiecte de același fel produse sau distribuite în etape succesive. 2) Porțiune sau bucată tăiată din ceva (comestibil). [G.-D. tranșei] /<fr. tranche

tranșă v. fig. a rezolva dintr’odată: a tranșa o dificultate.

transă (stare psihică) s. f., g.-d. art. transei; pl. transe

tranșă (parte, porție) s. f., art. tranșa, g.-d. art. tranșei; pl. tranșe

transă (stare psihică) s. f., g.-d. art. transei; pl. transe

tranșă (parte, porție) s. f., art. tranșa, g.-d. art. tranșei; pl. tranșe

transă s. f., g.-d. art. transei; pl. transe

tranșă s. f., art. tranșa, g.-d. art. tranșei; pl. tranșe

tranșă, pl. tranșe

TRANȘĂ s. v. rată.

TRANȘĂ s. v. bucată.

TRANȘĂ s. bucată, crîmpei, fracțiune, fragment, frîntură, parte, porțiune, secțiune, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (O ~ dintr-un tot.)

tranșă s. v. RATĂ.