tranșă sf [At: CADE / Pl: ~șe / E: fr tranche] 1 Fiecare dintre părțile în care sunt împărțite lucrurile ce urmează să fie produse sau distribuite în etape succesive. 2 Porțiune. 3 (Spc) Fiecare dintre porțiunile anatomice în care este separată carnea tăiată, în vederea sortării pe calități. 4 Suprafața laterală formată de marginile tăiate ale foilor unei cărți, ale unui registru etc., uneori vopsită sau aurită.

TRANȘĂ, tranșe, s. f. Fiecare dintre părțile în care este divizat un lucru sau un grup de lucruri ce urmează să fie produse sau distribuite în rate succesive.

TRANȘĂ s.f. 1. Fiecare dintre părțile în care este împărțit un lucru sau un grup de lucruri care se produc, se distribuie în rate succesive; parte. 2. Fiecare dintre fețele laterale ale unei cărți, care rezultă prin tăierea transversală a filelor. [< fr. tranche].

TRANȘĂ s. f. 1. fiecare dintre părțile în care este împărțit un lucru sau un grup de lucruri ce se produc, se distribuie în rate succesive; parte. 2. fiecare dintre fețele laterale ale unei cărți care rezultă prin tăierea transversală a filelor. (< fr. tranche)

TRANȘĂ ~e f. 1) Grup de obiecte de același fel produse sau distribuite în etape succesive. 2) Porțiune sau bucată tăiată din ceva (comestibil). [G.-D. tranșei] /<fr. tranche

tranșă v. fig. a rezolva dintr’odată: a tranșa o dificultate.

tranșă (parte, porție) s. f., art. tranșa, g.-d. art. tranșei; pl. tranșe

tranșă (parte, porție) s. f., art. tranșa, g.-d. art. tranșei; pl. tranșe

tranșă s. f., art. tranșa, g.-d. art. tranșei; pl. tranșe

tranșă, pl. tranșe

TRANȘĂ s. v. rată.

TRANȘĂ s. v. bucată.

TRANȘĂ s. bucată, crîmpei, fracțiune, fragment, frîntură, parte, porțiune, secțiune, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (O ~ dintr-un tot.)

tranșă s. v. RATĂ.