3 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

TRÁNSĂ, transe, s. f. Stare de conștiență modificată, caracterizată prin reducerea sensibilității la stimuli și chiar o pierdere temporară a contactului cu mediul ambiant, indusă prin hipnoză, substanțe psihotrope sau practici religioase. – Din fr. transe.

TRANȘÁ, tranșez, vb. I. Tranz. 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din fr. trancher.

TRÁNȘĂ, tranșe, s. f. 1. Fiecare dintre părțile în care sunt divizate lucrurile ce urmează să fie produse sau distribuite în etape succesive; parte, porție. ♦ Fiecare dintre porțiunile anatomice în care este separată carnea tăiată, în vederea sortării pe calități și a formării de pachete preambalate. 2. Suprafața formată de marginile tăiate ale foilor unei cărți, ale unui registru etc., uneori vopsită sau aurită. – Din fr. tranche.

TRÁNSĂ, transe, s. f. Stare psihică specială în care se găsește de obicei o persoană hipnotizată, deosebită atât de starea de veghe cât și de cea de somn, caracterizată prin slăbirea sau dispariția atitudinii discriminatorii, critice la acțiunea unor sugestii sau autosugestii. – Din fr. transe.

TRANȘÁ, tranșez, vb. I. Tranz. 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din fr. trancher.

TRÁNȘĂ, tranșe, s. f. 1. Fiecare dintre părțile în care sunt divizate lucrurile ce urmează să fie produse sau distribuite în etape succesive; parte, porție. ♦ Fiecare dintre porțiunile anatomice în care este separată carnea tăiată, în vederea sortării pe calități și a formării de pachete preambalate. 2. Suprafața formată de marginile tăiate ale foilor unei cărți, ale unui registru etc., uneori vopsită sau aurită. – Din fr. tranche.

TRÁNSĂ, transe, s. f. Stare specială de pierdere a voinței în care se găsește o persoană supusă acțiunii hipnozei.

TRANȘÁ, tranșez, vb. I. Tranz. A rezolva definitiv (o chestiune, o dificultate, un conflict). Conflictul părea tranșat, ordinea și siguranța portului restabilită prin supunerea oarbă la hotărîrea șefului. BART, S. M. 89.

TRÁNȘĂ, tranșe, s. f. Fiecare dintre părțile în care este divizat un lucru sau un grup de lucruri ce urmează să fie produse sau distribuite în rate succesive.

tránsă (stare psihică) s. f., g.-d. art. tránsei; pl. tránse

tranșá (a ~) vb., ind. prez. 3 tranșeáză, 1 pl. tranșắm

tránșă (parte, porție) s. f., art. tránșa, g.-d. art. tránșei; pl. tránșe

tránsă s. f., g.-d. art. tránsei; pl. tránse

tranșá vb., ind. prez. 1 sg. tranșéz, 3 sg. și pl. tranșeáză, 1 pl. tranșăm; ger. tranșând

tránșă s. f., art. tránșa, g.-d. art. tranșei; pl. tránșe

TRANȘÁ vb. a rezolva. (A ~ în favoarea sa disputa.)

TRÁNSĂ s.f. Stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. [< fr. transe].

TRANȘÁ vb. I. tr. 1. A tăia (și a sorta) carnea destinată preparării mâncării, consumului. ♦ A tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. A ajunge la o înțelegere, a rezolva repede o chestiune, o dificultate. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. trancher].

Intrare: transă
transă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular transă transa
plural transe transele
genitiv-dativ singular transe transei
plural transe transelor
vocativ singular
plural
Intrare: tranșa
tranșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tranșa tranșare tranșat tranșând singular plural
tranșea tranșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tranșez (să) tranșez tranșam tranșai tranșasem
a II-a (tu) tranșezi (să) tranșezi tranșai tranșași tranșaseși
a III-a (el, ea) tranșea (să) tranșeze tranșa tranșă tranșase
plural I (noi) tranșăm (să) tranșăm tranșam tranșarăm tranșaserăm, tranșasem*
a II-a (voi) tranșați (să) tranșați tranșați tranșarăți tranșaserăți, tranșaseți*
a III-a (ei, ele) tranșea (să) tranșeze tranșau tranșa tranșaseră
Intrare: tranșă
tranșă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tranșă tranșa
plural tranșe tranșele
genitiv-dativ singular tranșe tranșei
plural tranșe tranșelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)