TRANSĂ, transe, s. f. Stare de conștiență modificată, caracterizată prin reducerea sensibilității la stimuli și chiar o pierdere temporară a contactului cu mediul ambiant, indusă prin hipnoză, substanțe psihotrope sau practici religioase. – Din fr. transe.

transă sf [At: ENC. TEHN. I, 106 / Pl: ~se / E: fr transe] Stare psihică specială în care se găsește o persoană hipnotizată sau aflată în rugăciune sau în meditație, deosebită atât de starea de veghe, cât și de cea de somn.

tranșa vt [At: LM / Pzi: ~șez / E: fr trancher, ger transchieren] 1 A rezolva repede și definitiv o dificultate, o problemă, un conflict. 2 A împărți în bucăți. 3 (Spc) A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. 4 (Spc) A tăia în lame, în plăci (marmură etc.).

tranșă sf [At: CADE / Pl: ~șe / E: fr tranche] 1 Fiecare dintre părțile în care sunt împărțite lucrurile ce urmează să fie produse sau distribuite în etape succesive. 2 Porțiune. 3 (Spc) Fiecare dintre porțiunile anatomice în care este separată carnea tăiată, în vederea sortării pe calități. 4 Suprafața laterală formată de marginile tăiate ale foilor unei cărți, ale unui registru etc., uneori vopsită sau aurită.

TRANSĂ, transe, s. f. Stare psihică specială în care se găsește de obicei o persoană hipnotizată, deosebită atât de starea de veghe cât și de cea de somn, caracterizată prin slăbirea sau dispariția atitudinii discriminatorii, critice la acțiunea unor sugestii sau autosugestii. – Din fr. transe.

TRANSĂ, transe, s. f. Stare specială de pierdere a voinței în care se găsește o persoană supusă acțiunii hipnozei.

TRANȘA, tranșez, vb. I. Tranz. A rezolva definitiv (o chestiune, o dificultate, un conflict). Conflictul părea tranșat, ordinea și siguranța portului restabilită prin supunerea oarbă la hotărîrea șefului. BART, S. M. 89.

TRANȘĂ, tranșe, s. f. Fiecare dintre părțile în care este divizat un lucru sau un grup de lucruri ce urmează să fie produse sau distribuite în rate succesive.

TRANSĂ s.f. Stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. [< fr. transe].

TRANȘA vb. I. tr. 1. A tăia (și a sorta) carnea destinată preparării mîncării, consumului. ♦ A tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. A ajunge la o înțelegere, a rezolva repede o chestiune, o dificultate. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șînd. / < fr. trancher].

TRANȘĂ s.f. 1. Fiecare dintre părțile în care este împărțit un lucru sau un grup de lucruri care se produc, se distribuie în rate succesive; parte. 2. Fiecare dintre fețele laterale ale unei cărți, care rezultă prin tăierea transversală a filelor. [< fr. tranche].

TRANSĂ s. f. stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. (< fr. transe)

TRANȘA vb. tr. 1. a tăia și sorta carnea destinată preparării mâncării, consumului. ◊ a tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. a rezolva printr-o decizie categorică o chestiune, o dificultate. (< fr. trancher)

TRANȘĂ s. f. 1. fiecare dintre părțile în care este împărțit un lucru sau un grup de lucruri ce se produc, se distribuie în rate succesive; parte. 2. fiecare dintre fețele laterale ale unei cărți care rezultă prin tăierea transversală a filelor. (< fr. tranche)

TRANSĂ ~e f. Stare psihică, neobișnuită în care se află o persoană hipnotizată. /<fr. transe

A TRANȘA ~ez tranz. 1) (probleme, situații, conflicte, cazuri dificile) A examina amănunțit, oferind o soluție; a soluționa; a dezlega; a rezolva; a delibera. 2) (carnea unui animal sacrificat) A împărți în tranșe (cu ajutorul unui instrument dur și tăios). /<fr. trancher

TRANȘĂ ~e f. 1) Grup de obiecte de același fel produse sau distribuite în etape succesive. 2) Porțiune sau bucată tăiată din ceva (comestibil). [G.-D. tranșei] /<fr. tranche

tranșă v. fig. a rezolva dintr’odată: a tranșa o dificultate.

*tranșéz v. tr. (fr. trancher, a tăĭa, a reteza). Rezolv (decid) dintr’o dată: a tranșa o chestiune, o dificultate.

transă (stare psihică) s. f., g.-d. art. transei; pl. transe

tranșa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tranșez, 3 tranșează, 1 pl. tranșăm; conj. prez. 1 sg. să tranșez, 3 să tranșeze

tranșă (parte, porție) s. f., art. tranșa, g.-d. art. tranșei; pl. tranșe

transă (stare psihică) s. f., g.-d. art. transei; pl. transe

tranșa (a ~) vb., ind. prez. 3 tranșează, 1 pl. tranșăm

tranșă (parte, porție) s. f., art. tranșa, g.-d. art. tranșei; pl. tranșe

transă s. f., g.-d. art. transei; pl. transe

tranșa vb., ind. prez. 1 sg. tranșez, 3 sg. și pl. tranșează, 1 pl. tranșăm; ger. tranșând

tranșă s. f., art. tranșa, g.-d. art. tranșei; pl. tranșe

tranșa (ind. prez. 3 sg. și pl. tranșează, 1 pl. tranșăm, ger. tranșînd)

tranșă, pl. tranșe

tranșez, -șează 3, -șam 1 imp.

TRANȘA vb. a rezolva. (A ~ în favoarea sa disputa.)

TRANȘĂ s. v. rată.

TRANȘĂ s. v. bucată.

TRANȘA vb. a rezolva. (A ~ în favoarea sa disputa.)

TRANȘĂ s. bucată, crîmpei, fracțiune, fragment, frîntură, parte, porțiune, secțiune, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (O ~ dintr-un tot.)

tranșă s. v. RATĂ.

tranșa (-șez, -at), vb. – A tăia, a separa. Fr. trancher. – Der. tranșe, s. f. (parte dintr-un întreg), din fr. tranche; tranșee, s. f. (șanț întărit), din fr. tranchée.