2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANȘÁ, tranșez, vb. I. Tranz. 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din fr. trancher.

TRANȘÁ, tranșez, vb. I. Tranz. 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din fr. trancher.

tranșa vt [At: LM / Pzi: ez / E: fr trancher, ger transchieren] 1 A rezolva repede și definitiv o dificultate, o problemă, un conflict. 2 A împărți în bucăți. 3 (Spc) A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. 4 (Spc) A tăia în lame, în plăci (marmură etc.).

TRANȘÁ, tranșez, vb. I. Tranz. A rezolva definitiv (o chestiune, o dificultate, un conflict). Conflictul părea tranșat, ordinea și siguranța portului restabilită prin supunerea oarbă la hotărîrea șefului. BART, S. M. 89.

TRANȘÁ vb. I. tr. 1. A tăia (și a sorta) carnea destinată preparării mâncării, consumului. ♦ A tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. A ajunge la o înțelegere, a rezolva repede o chestiune, o dificultate. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. trancher].

TRANȘÁ vb. tr. 1. a tăia și sorta carnea destinată preparării mâncării, consumului. ◊ a tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. a rezolva printr-o decizie categorică o chestiune, o dificultate. (< fr. trancher)

A TRANȘÁ ~éz tranz. 1) (probleme, situații, conflicte, cazuri dificile) A examina amănunțit, oferind o soluție; a soluționa; a dezlega; a rezolva; a delibera. 2) (carnea unui animal sacrificat) A împărți în tranșe (cu ajutorul unui instrument dur și tăios). /<fr. trancher

TRÁNȘĂ, tranșe, s. f. 1. Fiecare dintre părțile în care sunt divizate lucrurile ce urmează să fie produse sau distribuite în etape succesive; parte, porție. ♦ Fiecare dintre porțiunile anatomice în care este separată carnea tăiată, în vederea sortării pe calități și a formării de pachete preambalate. 2. Suprafața formată de marginile tăiate ale foilor unei cărți, ale unui registru etc., uneori vopsită sau aurită. – Din fr. tranche.

TRÁNȘĂ, tranșe, s. f. 1. Fiecare dintre părțile în care sunt divizate lucrurile ce urmează să fie produse sau distribuite în etape succesive; parte, porție. ♦ Fiecare dintre porțiunile anatomice în care este separată carnea tăiată, în vederea sortării pe calități și a formării de pachete preambalate. 2. Suprafața formată de marginile tăiate ale foilor unei cărți, ale unui registru etc., uneori vopsită sau aurită. – Din fr. tranche.

tranșă sf [At: CADE / Pl: ~șe / E: fr tranche] 1 Fiecare dintre părțile în care sunt împărțite lucrurile ce urmează să fie produse sau distribuite în etape succesive. 2 Porțiune. 3 (Spc) Fiecare dintre porțiunile anatomice în care este separată carnea tăiată, în vederea sortării pe calități. 4 Suprafața laterală formată de marginile tăiate ale foilor unei cărți, ale unui registru etc., uneori vopsită sau aurită.

TRÁNȘĂ, tranșe, s. f. Fiecare dintre părțile în care este divizat un lucru sau un grup de lucruri ce urmează să fie produse sau distribuite în rate succesive.

TRÁNȘĂ s.f. 1. Fiecare dintre părțile în care este împărțit un lucru sau un grup de lucruri care se produc, se distribuie în rate succesive; parte. 2. Fiecare dintre fețele laterale ale unei cărți, care rezultă prin tăierea transversală a filelor. [< fr. tranche].

TRÁNȘĂ s. f. 1. fiecare dintre părțile în care este împărțit un lucru sau un grup de lucruri ce se produc, se distribuie în rate succesive; parte. 2. fiecare dintre fețele laterale ale unei cărți care rezultă prin tăierea transversală a filelor. (< fr. tranche)

TRÁNȘĂ ~e f. 1) Grup de obiecte de același fel produse sau distribuite în etape succesive. 2) Porțiune sau bucată tăiată din ceva (comestibil). [G.-D. tranșei] /<fr. tranche

tranșă v. fig. a rezolva dintr’odată: a tranșa o dificultate.

*tranșéz v. tr. (fr. trancher, a tăĭa, a reteza). Rezolv (decid) dintr’o dată: a tranșa o chestiune, o dificultate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tranșá (a ~) vb., ind. prez. 3 tranșeáză, 1 pl. tranșắm

tranșá vb., ind. prez. 1 sg. tranșéz, 3 sg. și pl. tranșeáză, 1 pl. tranșăm; ger. tranșând

tranșa (ind. prez. 3 sg. și pl. tranșează, 1 pl. tranșăm, ger. tranșînd)

tránșă (parte, porție) s. f., art. tránșa, g.-d. art. tránșei; pl. tránșe

tránșă s. f., art. tránșa, g.-d. art. tranșei; pl. tránșe

arată toate definițiile

Intrare: tranșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tranșa
  • tranșare
  • tranșat
  • tranșatu‑
  • tranșând
  • tranșându‑
singular plural
  • tranșea
  • tranșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tranșez
(să)
  • tranșez
  • tranșam
  • tranșai
  • tranșasem
a II-a (tu)
  • tranșezi
(să)
  • tranșezi
  • tranșai
  • tranșași
  • tranșaseși
a III-a (el, ea)
  • tranșea
(să)
  • tranșeze
  • tranșa
  • tranșă
  • tranșase
plural I (noi)
  • tranșăm
(să)
  • tranșăm
  • tranșam
  • tranșarăm
  • tranșaserăm
  • tranșasem
a II-a (voi)
  • tranșați
(să)
  • tranșați
  • tranșați
  • tranșarăți
  • tranșaserăți
  • tranșaseți
a III-a (ei, ele)
  • tranșea
(să)
  • tranșeze
  • tranșau
  • tranșa
  • tranșaseră
Intrare: tranșă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranșă
  • tranșa
plural
  • tranșe
  • tranșele
genitiv-dativ singular
  • tranșe
  • tranșei
plural
  • tranșe
  • tranșelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tranșa

  • 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: rezolva attach_file un exemplu
    exemple
    • Conflictul părea tranșat, ordinea și siguranța portului restabilită prin supunerea oarbă la hotărîrea șefului. BART, S. M. 89.
      surse: DLRLC
  • 2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. A tăia în lame, în plăci (marmură etc.).
      surse: DN

etimologie:

tranșă

  • 1. Fiecare dintre părțile în care sunt divizate lucrurile ce urmează să fie produse sau distribuite în etape succesive.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: parte porțiune rată
    • 1.1. Fiecare dintre porțiunile anatomice în care este separată carnea tăiată, în vederea sortării pe calități și a formării de pachete preambalate.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Porțiune sau bucată tăiată din ceva (comestibil).
      surse: NODEX sinonime: bucată (parte)
  • 2. Suprafața formată de marginile tăiate ale foilor unei cărți, ale unui registru etc., uneori vopsită sau aurită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: