2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRACASÁRE, tracasări, s. f. Faptul de a tracasa.V. tracasa.

tracasare sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~sări / E: tracasa] (Liv) 1 Sâcâire. 2 Plictisire. 3 Deranjare (3).

TRACASÁRE, tracasări, s. f. (Livr.) Faptul de a tracasa.V. tracasa.

TRACASÁRE s.f. Acțiunea de a tracasa și rezultatul ei. [< tracasa].

TRACASÁ, tracasez, vb. I. Tranz. A plictisi, a necăji, a sâcâi pe cineva. – Din fr. tracasser.

tracasa vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~sez / E: fr tracasser] (Liv) 1 A sâcâi pe cineva. 2 A plictisi. 3 A deranja (4).

TRACASÁ, tracasez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi, a necăji, a sâcâi pe cineva. – Din fr. tracasser.

TRACASÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A plictisi, a sâcâi, a supăra pe cineva. [< fr. tracasser].

TRACASÁ vb. tr. a sâcâi, a plictisi, a supăra pe cineva. (< fr. tracasser)

A TRACASÁ ~éz tranz. rar A nu lăsa în pace, deranjând mereu; a sâcâi. /<fr. tracasser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tracasáre (livr.) s. f., g.-d. art. tracasắrii; pl. tracasắri

tracasáre s. f., g.-d. art. tracasării; pl. tracasări

tracasá (a ~) vb., ind. prez. 3 tracaseáză

tracasá vb., ind. prez. 1 sg. tracaséz, 3 sg. și pl. tracaseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRACASÁRE s. v. agasare, enervare, iritare, plictisire, sâcâială, sâcâire.

tracasare s. v. AGASARE. ENERVARE. IRITARE. PLICTISIRE. SÎCÎIALĂ. SÎCÎIRE.

TRACASÁ vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra.

tracasa vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PLICTISI. SÎCÎI. SUPĂRA.

Intrare: tracasare
tracasare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tracasare
  • tracasarea
plural
  • tracasări
  • tracasările
genitiv-dativ singular
  • tracasări
  • tracasării
plural
  • tracasări
  • tracasărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tracasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tracasa
  • tracasare
  • tracasat
  • tracasatu‑
  • tracasând
  • tracasându‑
singular plural
  • tracasea
  • tracasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tracasez
(să)
  • tracasez
  • tracasam
  • tracasai
  • tracasasem
a II-a (tu)
  • tracasezi
(să)
  • tracasezi
  • tracasai
  • tracasași
  • tracasaseși
a III-a (el, ea)
  • tracasea
(să)
  • tracaseze
  • tracasa
  • tracasă
  • tracasase
plural I (noi)
  • tracasăm
(să)
  • tracasăm
  • tracasam
  • tracasarăm
  • tracasaserăm
  • tracasasem
a II-a (voi)
  • tracasați
(să)
  • tracasați
  • tracasați
  • tracasarăți
  • tracasaserăți
  • tracasaseți
a III-a (ei, ele)
  • tracasea
(să)
  • tracaseze
  • tracasau
  • tracasa
  • tracasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tracasare

  • 1. livresc Faptul de a tracasa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi tracasa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

tracasa

etimologie: