2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRACASARE, tracasări, s. f. Faptul de a tracasa.V. tracasa.

tracasare sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~sări / E: tracasa] (Liv) 1 Sâcâire. 2 Plictisire. 3 Deranjare (3).

TRACASARE, tracasări, s. f. (Livr.) Faptul de a tracasa.V. tracasa.

TRACASARE s.f. Acțiunea de a tracasa și rezultatul ei. [< tracasa].

TRACASA, tracasez, vb. I. Tranz. A plictisi, a necăji, a sâcâi pe cineva. – Din fr. tracasser.

tracasa vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~sez / E: fr tracasser] (Liv) 1 A sâcâi pe cineva. 2 A plictisi. 3 A deranja (4).

TRACASA, tracasez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi, a necăji, a sâcâi pe cineva. – Din fr. tracasser.

TRACASA vb. I. tr. (Franțuzism) A plictisi, a sîcîi, a supăra pe cineva. [< fr. tracasser].

TRACASA vb. tr. a sâcâi, a plictisi, a supăra pe cineva. (< fr. tracasser)

A TRACASA ~ez tranz. rar A nu lăsa în pace, deranjând mereu; a sâcâi. /<fr. tracasser

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tracasare (livr.) s. f., g.-d. art. tracasării; pl. tracasări

tracasare (livr.) s. f., g.-d. art. tracasării; pl. tracasări

tracasare s. f., g.-d. art. tracasării; pl. tracasări

tracasa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tracasez, 3 tracasea; conj. prez. 1 sg. să tracasez, 3 să tracaseze

tracasa (a ~) vb., ind. prez. 3 tracasea

tracasa vb., ind. prez. 1 sg. tracasez, 3 sg. și pl. tracasea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRACASARE s. v. agasare, enervare, iritare, plictisire, sâcâială, sâcâire.

tracasare s. v. AGASARE. ENERVARE. IRITARE. PLICTISIRE. SÎCÎIALĂ. SÎCÎIRE.

TRACASA vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra.

tracasa vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PLICTISI. SÎCÎI. SUPĂRA.

Intrare: tracasare
tracasare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tracasare
  • tracasarea
plural
  • tracasări
  • tracasările
genitiv-dativ singular
  • tracasări
  • tracasării
plural
  • tracasări
  • tracasărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tracasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tracasa
  • tracasare
  • tracasat
  • tracasatu‑
  • tracasând
  • tracasându‑
singular plural
  • tracasea
  • tracasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tracasez
(să)
  • tracasez
  • tracasam
  • tracasai
  • tracasasem
a II-a (tu)
  • tracasezi
(să)
  • tracasezi
  • tracasai
  • tracasași
  • tracasaseși
a III-a (el, ea)
  • tracasea
(să)
  • tracaseze
  • tracasa
  • tracasă
  • tracasase
plural I (noi)
  • tracasăm
(să)
  • tracasăm
  • tracasam
  • tracasarăm
  • tracasaserăm
  • tracasasem
a II-a (voi)
  • tracasați
(să)
  • tracasați
  • tracasați
  • tracasarăți
  • tracasaserăți
  • tracasaseți
a III-a (ei, ele)
  • tracasea
(să)
  • tracaseze
  • tracasau
  • tracasa
  • tracasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tracasare, tracasărisubstantiv feminin

  • 1. livresc Faptul de a tracasa. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi tracasa DEX '09 DEX '98 DN

tracasa, tracasezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.