3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tra s [At: (cca 1777-1782) FURNICĂ, I. C. 56 / Pl: ? / E: ngr τρᾶ] (Grî) Fir de aur (utilizat la țesături, la podoabe).

TRAC1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovitura bruscă și scurtă care însoțește descărcarea unei arme, tragerea unei săgeți etc. – Onomatopee.

TRAC1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovitura bruscă și scurtă care însoțește descărcarea unei arme, tragerea unei săgeți etc. – Onomatopee.

TRAP, (1) trapuri, s. n., interj. 1. S. n. Alergare a calului cu viteză medie, în care animalul pășește concomitent cu un picior dinainte și cu piciorul opus dinapoi. ♦ Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. 2. Interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de mersul în fugă al cailor sau, p. ext., de mersul grăbit al unui om. – Din germ. Trab.

trac1 sn, i [At: ISPIRESCU, L. 74 / E: fo] 1-2 (Cuvânt care) imită zgomotul produs de o lovitură bruscă și scurtă, care însoțește descărcarea unei arme, tragerea unei săgeți etc.

trap1 [At: ANON. CAR. / V: (reg) trăp, treap, troap, trop sn, i, croa sf / Pl:(rar) ~uri sn / E: fo cf ger Trab, mg trapp] 1-2 sn, i (Cuvânt care) redă zgomotul făcut de mersul în fugă al calului. 3-4 sn, i (Pex) (Cuvânt care) redă zgomotul făcut de mersul în fugă al unui om. 5 sn Mers în fugă al calului, cu viteză mijlocie (între pas și galop), în care animalul pășește în același timp cu un picior din față și cu piciorul opus de dinapoi Si: treapăd (1), (reg) trăncălău1 (1), trăncăneală2 (1), (pop) trăpușor. 6-7 sn, i (Ccr) (Cuvânt care) redă zgomotul făcut de un cal care merge la trap1 (5).

TRAP s. n., interj. 1. S. n. Mers în fugă al calului, cu viteză mijlocie (între pas și galop), animalul pășind în același timp cu un picior din față și cu piciorul de dinapoi opus acestuia. ♦ Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. 2. Interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de mersul în fugă al cailor sau, p. ext., de mersul grăbit al unui om. – Din germ. Trab.

TRAC1 interj. Onomatopee care redă zgomotul produs de lovitura bruscă și scurtă ce însoțește descărcarea unei arme, tragerea unei săgeți etc. Scoase o săgeată din tolbă, o așeză la arc și trac! trase o săgeată. ISPIRESCU, L. 74.

TRAP1 interj.. Onomatopee care redă mersul în fugă al cailor, p. ext. mersul grăbit al unui om. ◊ (Cu valoare de imperativ) Hai, trap, nu te boldi la mine ca la un urs! V. ROM. martie 1952, 186.

TRAC2 interj. (cuvânt care se folosește pentru a exprima zgomotul produs de descărcarea unei arme, de tragerea unei săgeți etc.). /Onomat.

TRAP1 interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de un cal care aleargă sau de mersul grăbit al unui om). /Onomat.

tranc și trac, interj. care arată zgomotu mecanizmuluĭ uneĭ arme de foc (nu pocnitură): puse mîna pe pistol și tranc! V. tracatrucă, poc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: tra
tra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: trac (interj.)
trac3 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • trac
  • tra
Intrare: trap (interj.)
trap2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • trap
  • tra
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trac (interj.)

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovitura bruscă și scurtă care însoțește descărcarea unei arme, tragerea unei săgeți etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Scoase o săgeată din tolbă, o așeză la arc și trac! trase o săgeată. ISPIRESCU, L. 74.
      surse: DLRLC

etimologie:

trap (interj.)

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul făcut de mersul în fugă al cailor sau, prin extensiune, de mersul grăbit al unui om.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • (la) imperativ Hai, trap, nu te boldi la mine ca la un urs! V. ROM. martie 1952, 186.
      surse: DLRLC

etimologie: