tra s [At: (cca 1777-1782) FURNICĂ, I. C. 56 / Pl: ? / E: ngr τρᾶ] (Grî) Fir de aur (utilizat la țesături, la podoabe).

TRAP, (1) trapuri, s. n., interj. 1. S. n. Alergare a calului cu viteză medie, în care animalul pășește concomitent cu un picior dinainte și cu piciorul opus dinapoi. ♦ Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. 2. Interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de mersul în fugă al cailor sau, p. ext., de mersul grăbit al unui om. – Din germ. Trab.

trac¹ sn, i [At: ISPIRESCU, L. 74 / E: fo] 1-2 (Cuvânt care) imită zgomotul produs de o lovitură bruscă și scurtă, care însoțește descărcarea unei arme, tragerea unei săgeți etc.

trap¹ [At: ANON. CAR. / V: (reg) trăp, treap, troap, trop sn, i, croapă sf / Pl:(rar) ~uri sn / E: fo cf ger Trab, mg trapp] 1-2 sn, i (Cuvânt care) redă zgomotul făcut de mersul în fugă al calului. 3-4 sn, i (Pex) (Cuvânt care) redă zgomotul făcut de mersul în fugă al unui om. 5 sn Mers în fugă al calului, cu viteză mijlocie (între pas și galop), în care animalul pășește în același timp cu un picior din față și cu piciorul opus de dinapoi Si: treapăd (1), (reg) trăncălău¹ (1), trăncăneală² (1), (pop) trăpușor. 6-7 sn, i (Ccr) (Cuvânt care) redă zgomotul făcut de un cal care merge la trap¹ (5).

trăp i vz trap¹

treap² i vz trap¹

TRAP s. n., interj. 1. S. n. Mers în fugă al calului, cu viteză mijlocie (între pas și galop), animalul pășind în același timp cu un picior din față și cu piciorul de dinapoi opus acestuia. ♦ Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. 2. Interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de mersul în fugă al cailor sau, p. ext., de mersul grăbit al unui om. – Din germ. Trab.

TRAC¹ interj. Onomatopee care redă zgomotul produs de lovitura bruscă și scurtă ce însoțește descărcarea unei arme, tragerea unei săgeți etc. Scoase o săgeată din tolbă, o așeză la arc și trac! trase o săgeată. ISPIRESCU, L. 74.

TRAP¹ interj.. Onomatopee care redă mersul în fugă al cailor, p. ext. mersul grăbit al unui om. ◊ (Cu valoare de imperativ) Hai, trap, nu te boldi la mine ca la un urs! V. ROM. martie 1952, 186.

TRAC² interj. (cuvânt care se folosește pentru a exprima zgomotul produs de descărcarea unei arme, de tragerea unei săgeți etc.). /Onomat.

TRAP¹ interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de un cal care aleargă sau de mersul grăbit al unui om). /Onomat.

3) trac interj. V. tranc.

tranc și trac, interj. care arată zgomotu mecanizmuluĭ uneĭ arme de foc (nu pocnitură): puse mîna pe pistol și tranc! V. tracatrucă, poc.

trac² interj.

trap¹ interj.

trac¹ interj.

trap¹ interj.

trac interj.

trap interj.

trap.