TRAP, (1) trapuri, s. n., interj. 1. S. n. Alergare a calului cu viteză medie, în care animalul pășește concomitent cu un picior dinainte și cu piciorul opus dinapoi. ♦ Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. 2. Interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de mersul în fugă al cailor sau, p. ext., de mersul grăbit al unui om. – Din germ. Trab.

trap¹ [At: ANON. CAR. / V: (reg) trăp, treap, troap, trop sn, i, croapă sf / Pl:(rar) ~uri sn / E: fo cf ger Trab, mg trapp] 1-2 sn, i (Cuvânt care) redă zgomotul făcut de mersul în fugă al calului. 3-4 sn, i (Pex) (Cuvânt care) redă zgomotul făcut de mersul în fugă al unui om. 5 sn Mers în fugă al calului, cu viteză mijlocie (între pas și galop), în care animalul pășește în același timp cu un picior din față și cu piciorul opus de dinapoi Si: treapăd (1), (reg) trăncălău¹ (1), trăncăneală² (1), (pop) trăpușor. 6-7 sn, i (Ccr) (Cuvânt care) redă zgomotul făcut de un cal care merge la trap¹ (5).

TRAP s. n., interj. 1. S. n. Mers în fugă al calului, cu viteză mijlocie (între pas și galop), animalul pășind în același timp cu un picior din față și cu piciorul de dinapoi opus acestuia. ♦ Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. 2. Interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de mersul în fugă al cailor sau, p. ext., de mersul grăbit al unui om. – Din germ. Trab.

TRAP¹ interj.. Onomatopee care redă mersul în fugă al cailor, p. ext. mersul grăbit al unui om. ◊ (Cu valoare de imperativ) Hai, trap, nu te boldi la mine ca la un urs! V. ROM. martie 1952, 186.

TRAP¹ interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de un cal care aleargă sau de mersul grăbit al unui om). /Onomat.

trăp i vz trap¹

treap² i vz trap¹

trap¹ interj.

trap¹ interj.

trap interj.

trap.