2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÂNTORÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a trântori și rezultatul ei. – V. trântori.

trântorire sf [At: MARIAN, INS. XIII / Pl: ~iri / E: trântori] 1 Exterminare a trântorilor (1) dintr-un stup Si: trântorit. 2 (Fam; rar) Lenevire. 3 Fază în care omida se fixează într-un loc pentru a se putea transforma în nimfă și apoi în fluture.

TRÂNTORÍRE, trântoriri, s. f. (Rar) Acțiunea de a trântori și rezultatul ei. – V. trântori.

TRÂNTORÍ, trântoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta ca un trântor (2); a lenevi. – Din trântor.

TRÂNTORÍ, trântoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta ca un trântor (2); a lenevi. – Din trântor.

trântori [At: DAMÉ, T. 120 / Pzi: ~resc / E: trântor] 1 vt A distruge trântorii (1) dintr-un stup. 2 vi (Fam; rar) A sta ca un trântor (2) Si: a lenevi.

TRÎNTORÍ, trîntoresc, vb. IV. 1. Tranz. A distruge trîntorii unui stup. 2. Intranz. A sta ca un trîntor, a lenevi. (Fig.) Trîntoresc încă în țărîna udă, culcate, lubenițe lungi. STANCU, D. 250.

TRÂNTORÍ, trântoresc, vb. IV. 1. Tranz. A distruge trântorii unui stup. 2. Intranz. A sta ca un trântor, a lenevi. – Din trântor.

A TRÂNTORÍ ~ésc rar 1. intranz. A fi trântor. 2. tranz. (trântorii unui stup) A da afară din stup, nimicind. /Din trântor

trîntorésc v. tr. (d. trîntor). Extermin trîntoriĭ dintr’un stup.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trântoríre (rar) s. f., g.-d. art. trântorírii

trântoríre s. f., g.-d. art. trântorírii

trântorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trântorésc, imperf. 3 sg. trântoreá; conj. prez. 3 să trântoreáscă

trântorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trântorésc, imperf. 3 sg. trântoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. trântoreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRÂNTORÍ vb. v. lenevi, trândăvi.

A trântori ≠ a lucra, a munci, a se trudi

Intrare: trântorire
trântorire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trântorire
  • trântorirea
plural
  • trântoriri
  • trântoririle
genitiv-dativ singular
  • trântoriri
  • trântoririi
plural
  • trântoriri
  • trântoririlor
vocativ singular
plural
Intrare: trântori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trântori
  • trântorire
  • trântorit
  • trântoritu‑
  • trântorind
  • trântorindu‑
singular plural
  • trântorește
  • trântoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trântoresc
(să)
  • trântoresc
  • trântoream
  • trântorii
  • trântorisem
a II-a (tu)
  • trântorești
(să)
  • trântorești
  • trântoreai
  • trântoriși
  • trântoriseși
a III-a (el, ea)
  • trântorește
(să)
  • trântorească
  • trântorea
  • trântori
  • trântorise
plural I (noi)
  • trântorim
(să)
  • trântorim
  • trântoream
  • trântorirăm
  • trântoriserăm
  • trântorisem
a II-a (voi)
  • trântoriți
(să)
  • trântoriți
  • trântoreați
  • trântorirăți
  • trântoriserăți
  • trântoriseți
a III-a (ei, ele)
  • trântoresc
(să)
  • trântorească
  • trântoreau
  • trântori
  • trântoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trântorire

  • 1. rar Acțiunea de a trântori și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi trântori
    surse: DEX '98 DEX '09

trântori

etimologie:

  • trântor
    surse: DEX '98 DEX '09