12 definiții pentru tovărășie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOVĂRĂȘÍE, tovărășii, s. f. 1. Relația dintre tovarăși, legătură bazată pe raporturi tovărășești. ♦ Companie, societate. ◊ Expr. A ține (cuiva) tovărășie = a sta pe lângă cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra; a ține cuiva de urât. 2. Asociere, participare la o întreprindere (comercială); întovărășire, asociație. – Tovarăș + suf. -ie.

TOVĂRĂȘÍE, tovărășii, s. f. 1. Relația dintre tovarăși, legătură bazată pe raporturi tovărășești. ♦ Companie, societate. ◊ Expr. A ține (cuiva) tovărășie = a sta pe lângă cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra; a ține cuiva de urât. 2. Asociere, participare la o întreprindere (comercială); întovărășire, asociație. – Tovarăș + suf. -ie.

tovărășie [At: M. COSTIN, L. 72 / V: (reg) ~varoș~, ~roș~, ~ruș~ sf / Pl: ~ii / E: tovarăș + -ie] 1 sf Relația dintre tovarăși (1). 2 sf Prezență a unei persoane alături de alta Si: companie, societate. 3 sf Grup de tovarăși (1). 4 sf (Pop; îlav) În ~ia (cuiva) Împreună cu (cineva). 5 sf (Pop; îe) A ține (cuiva) ~ A sta cu cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra. 6 av (Mol; pe lângă verbele „a merge”, „a porni”) Ca tovarăși (de drum) Si: împreună. 7 sf (Înv) Tovarăș (1). 8 sf Asociere la o întreprindere (comercială) Si: asociație, întovărășire, (îvr) ortăcie, (reg) ortăluc. 9 sf (Îlav) În ~ În asociere cu cineva. 10 sf (Înv) Alianță (2).

TOVĂRĂȘÍE, tovărășii, s. f. 1. Relația, legătura dintre tovarăși (1), apropiere, însoțire bazată pe raporturi tovărășești. Legară amîndoi tovărășie și pe bine, și pe rău. ISPIRESCU, L. 370. Cine-a mai dori să facă tovărășie cu tine, aibă-și parte și poarte-ți portul, că pe noi știu că ne-ai amețit. CREANGĂ, P. 252. ♦ Grup de tovarăși; companie, societate. Era într-o mare tovărășie de domni și doamne. CAMIL PETRESCU, U. N. 163. De cîte ori, în mijlocul arborilor muți și neclintiți nu ne-am simțit ca în tovărășia unor vechi și buni prieteni guralivi! HOGAȘ, M. N. 91. A ședea fără treabă într-o cetate, în tovărășia unui bătrîn comandant plin de reumatismuri. NEGRUZZI, S. I 39. ◊ Expr. A ține cuiva tovărășie = a sta pe lîngă cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra; a ține cuiva de urît. Jupîneasa Dochia de obicei îi ținea tovărășie. SADOVEANU, la TDRG. Am venit eu însumi la tine-n pușcărie Trimis de Lăpușneanul să-ți țin tovărășie. ALECSANDRI, T. II 124. A merge tovărășie = a merge împreună. De-aici pînă la Călugăreni om merge tovărășie. SADOVEANU, B. 97. ♦ Tovarăș, camarad. Au socotit... să îmblînzească vreun dobitoc spre a-l ave drept tovărășie. DRĂGHICI, R. 87. I să mai dă o hîrtie tipărită, întru care să coprinde pravila cum trebuie să viețuiască, în cîtă vreme să află... cu acea tovărășie. GOLESCU, Î. 103. 2. Asociere și participare la o întreprindere (de obicei comercială); întovărășire, asociație. Ar trebui ceva de făcut să putem scăpa de cîțiva mîncăi; căci tovărășia nu ni se părea dreaptă. CREANGĂ, A. 101. Tatăl meu mi-a spus că tatăl măriei-tale, de la tovărășia ce au avut între ei, i-a rămas dator cu o căldare de galbeni. ȘEZ. IV 5.

TOVĂRĂȘÍE ~i f. Legătură întemeiată pe raporturi tovărășești; relație între tovarăși. ◊ A ține cuiva ~ a ședea lângă cineva, ținându-i de urât. A merge în ~ a călători împreună cu cineva. [G.-D. tovărășiei] /tovarăș + suf. ~ie

tovărășíe f. (d. tovarăș). Asociațiune, societate, companie. În tovărășie, în asociațiune: a lucra în tovărășie cu altu. V. cărdășie, sîmbră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tovărășíe s. f., art. tovărășía, g.-d. art. tovărășíei; pl. tovărășíi, art. tovărășíile

tovărășíe s. f., art. tovărășía, g.-d. art. tovărășíei; pl. tovărășíi, art. tovărășíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOVĂRĂȘÍE s. 1. (reg.) fârtăție, ortăcie. (Rea ~ și-a ales!) 2. v. asociere. 3. v. anturaj.

TOVĂRĂȘÍE s. v. camarad, tovarăș.

tovărășie s. v. CAMARAD. TOVARĂȘ.

TOVĂRĂȘIE s. 1. (reg.) fîrtăție, ortăcie. (Rea ~ și-a ales.) 2. asociație, asociere, întovărășire, (înv. și reg.) sîmbră, soție, (reg.) ortăcie, simbrie, soțiire. (~ celor doi negustori n-a ținut mult.) 3. anturaj, companie, societate, (grecism înv.) sinanstrofie. (A petrecut ore agreabile în ~ lor.)

Intrare: tovărășie
tovărășie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tovărășie
  • tovărășia
plural
  • tovărășii
  • tovărășiile
genitiv-dativ singular
  • tovărășii
  • tovărășiei
plural
  • tovărășii
  • tovărășiilor
vocativ singular
plural

tovărășie

  • 1. Relația dintre tovarăși, legătură bazată pe raporturi tovărășești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Legară amîndoi tovărășie și pe bine, și pe rău. ISPIRESCU, L. 370.
      surse: DLRLC
    • Cine-a mai dori să facă tovărășie cu tine, aibă-și parte și poarte-ți portul, că pe noi știu că ne-ai amețit. CREANGĂ, P. 252.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Grup de tovarăși.
      exemple
      • Era într-o mare tovărășie de domni și doamne. CAMIL PETRESCU, U. N. 163.
        surse: DLRLC
      • De cîte ori, în mijlocul arborilor muți și neclintiți nu ne-am simțit ca în tovărășia unor vechi și buni prieteni guralivi! HOGAȘ, M. N. 91.
        surse: DLRLC
      • A ședea fără treabă într-o cetate, în tovărășia unui bătrîn comandant plin de reumatismuri. NEGRUZZI, S. I 39.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A ține (cuiva) tovărășie = a sta pe lângă cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra; a ține cuiva de urât.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Jupîneasa Dochia de obicei îi ținea tovărășie. SADOVEANU, la TDRG.
          surse: DLRLC
        • Am venit eu însumi la tine-n pușcărie Trimis de Lăpușneanul să-ți țin tovărășie. ALECSANDRI, T. II 124.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. expresie A merge tovărășie = a merge împreună.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • De-aici pînă la Călugăreni om merge tovărășie. SADOVEANU, B. 97.
          surse: DLRLC
    • exemple
      • Au socotit... să îmblînzească vreun dobitoc spre a-l ave drept tovărășie. DRĂGHICI, R. 87.
        surse: DLRLC
      • I să mai dă o hîrtie tipărită, întru care să coprinde pravila cum trebuie să viețuiască, în cîtă vreme să află... cu acea tovărășie. GOLESCU, Î. 103.
        surse: DLRLC
  • 2. Asociere, participare la o întreprindere (comercială).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asociație întovărășire 2 exemple
    exemple
    • Ar trebui ceva de făcut să putem scăpa de cîțiva mîncăi; căci tovărășia nu ni se părea dreaptă. CREANGĂ, A. 101.
      surse: DLRLC
    • Tatăl meu mi-a spus că tatăl măriei-tale, de la tovărășia ce au avut între ei, i-a rămas dator cu o căldare de galbeni. ȘEZ. IV 5.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tovarăș + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09