9 definiții pentru tovărășesc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOVĂRĂȘÉSC, -EÁSCĂ, tovărășești, adj. Care este specific relațiilor dintre tovarăși, care se petrece între tovarăși. – Tovarăș + suf. -esc.

TOVĂRĂȘÉSC, -EÁSCĂ, tovărășești, adj. Care este specific relațiilor dintre tovarăși, care se petrece între tovarăși. – Tovarăș + suf. -esc.

tovărășesc, ~ească a [At: CONTEMP. 1948, nr. 108, 4/2 / Pl: ~ești / E: tovarăș + -esc] 1-3 Care este specific relațiilor dintre tovarăși (1, 4, 6) Si: amical, prietenos. 6 Care se petrece între tovarăși (1, 4, 6) Si: amical, prietenos. 7 (Iuz; îs) Reuniune ~ească Întâlnire a unor lideri sau a unor membri marcanți ai unui partid comunist.

TOVĂRĂȘÉSC, -EÁSCĂ, tovărășești, adj. Care e specific relațiilor dintre tovarăși, care se petrece între tovarăși. Spiritul de emulație, de întrecere tovărășească sînt proprii spiritului nou care domnește în fenomenul vieții noastre culturale. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 4/2.

TOVĂRĂȘÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru tovarăși; propriu relațiilor dintre tovarăși. Solidaritate ~ească. /tovarăș + suf. ~esc


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tovărășésc adj. m., f. tovărășeáscă; pl. m. și f. tovărășéști

tovărășésc adj. m., f. tovărășeáscă; pl. m. și f. tovărășéști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOVĂRĂȘÉSC adj. 1. camaraderesc, colegial. (Reuniune ~ească.) 2. amical, prietenesc, prietenos. (Atitudine ~ească.)

TOVĂRĂȘESC adj. 1. camaraderesc, colegial. (Reuniune ~.) 2. amical, prietenesc, prietenos. (Atitudine ~.)

Intrare: tovărășesc
tovărășesc adjectiv
adjectiv (A82)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tovărășesc
  • tovărășescul
  • tovărășescu‑
  • tovărășească
  • tovărășeasca
plural
  • tovărășești
  • tovărășeștii
  • tovărășești
  • tovărășeștile
genitiv-dativ singular
  • tovărășesc
  • tovărășescului
  • tovărășești
  • tovărășeștii
plural
  • tovărășești
  • tovărășeștilor
  • tovărășești
  • tovărășeștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tovărășesc

etimologie:

  • Tovarăș + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09