2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORPILÁ, torpilez, vb. I. Tranz. A ataca o navă cu torpile, a scufunda o navă cu ajutorul torpilelor. ♦ Fig. (Fam.) A face să eșueze, a submina un plan, o acțiune etc. – Din fr. torpiller.

torpila vt [At: CADE / Pzi: ~lez / E: fr torpiller] 1 A ataca o navă dușmană cu torpile (2). 2 A scufunda o navă dușmană cu ajutorul torpilelor (2). 3 (Fig) A face să eșueze (un plan, o acțiune etc.) Si: a submina. 4 (Teh) A efectua operația de producere a exploziei comandate de la suprafață în interiorul găurii de sondă cu ajutorul unei torpile (3).

TORPILÁ, torpilez, vb. I. Tranz. A ataca o navă dușmană cu torpile, a scufunda o navă cu ajutorul torpilelor. ♦ Fig. (Fam.) A face să eșueze, a submina un plan, o acțiune etc. – Din fr. torpiller.

TORPILÁ, torpilez, vb. I. Tranz. (Cu privire la nave) A ataca cu torpile, a scufunda cu ajutorul torpilelor. ♦ Fig. (Cu privire la acțiuni, planuri etc.) A face să eșueze, a submina. Dacă cineva de acolo... avea interes să ne torpileze experiența, ce, era prost să-și lase cartea de vizită? BARANGA, I. 207.

TORPILÁ vb. I. tr. A ataca și a lovi cu torpile o navă, scufundând-o. ♦ (Fig.) A zdrobi, a nimici, a face să eșueze, a submina (o acțiune, un plan etc.). [Cf. fr. torpiller].

TORPILÁ vb. tr. 1. a ataca și a lovi cu torpile o navă, scufundând-o. ◊ (fig.) a face să eșueze, a submina (o acțiune, un plan etc.). 2. a efectua o explozie comandată de la suprafață în interiorul unei găuri de sondă cu ajutorul unei torpile (3). (< fr. torpiller)

A TORPILÁ ~éz tranz. 1) (nave maritime) A scufunda cu ajutorul torpilelor. 2) fig. (acțiuni, activități, planuri etc.) A împiedica să se realizeze; a face să eșueze; a zădărnici; a împiedica; a dejuca; a contracara. ~ negocierile. /<fr. torpiller

TORPÍLĂ, torpile, s. f. 1. Proiectil submarin prevăzut cu motor propriu și cu încărcătură explozivă, care se lansează împotriva unei nave inamice de pe o navă de luptă, din avion sau de pe coastă. 2. Pește marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit dorsal și ventral, capabil să producă la atingere, descărcări electrice cu care își ucide prada (Torpedo marmorata). 3. (Ieșit din uz; în compusul) Om-torpilă = torpilă (1) condusă la țintă de unul sau doi oameni, care se îndepărtau după ce o prindeau de fundul navei. – Din fr. torpille.

TORPÍLĂ, torpile, s. f. 1. Proiectil submarin prevăzut cu motor propriu și cu încărcătură explozivă, care se lansează împotriva unei nave inamice de pe o navă de luptă, din avion sau de pe coastă. 2. Pește marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit dorsal și ventral, capabil să producă la atingere, descărcări electrice cu care își ucide prada (Torpedo marmorata). 3. (Ieșit din uz; în compusul) Om-torpilă = torpilă (1) condusă la țintă de unul sau doi oameni, care se îndepărtau după ce o prindeau de fundul navei. – Din fr. torpille.

torpi sf [At: BARCIANU / Pl: ~le / E: fr torpille] 1 Pește marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit, capabil să producă la atingere descărcări electrice cu care își ucide prada (Torpedo marmorata). 2 (Mil) Proiectil submarin prevăzut cu motor propriu și cu încărcătură de exploziv, care poate fî lansat de la bordul unei nave, dintr-un avion sau de pe coastă în scopul distrugerii navelor inamice Si: (rar) torpedo1 (3). 3 Recipient cu exploziv folosit pentru a face o torpilare (4). 4 (Iuz; îc) Om-Torpilă (2) condusă la țintă de unul sau doi oameni, care se îndepărtau după ce o prindeau de fundul navei.

TORPÍLĂ, torpile, s. f. 1. Proiectil submarin, prevăzut cu motor propriu, care se lansează și se dirijează de pe o navă de luptă, din avion sau de la o stație de pe coastă, pentru a lovi o navă și a o scufunda. Hotărî să pregătească o torpilă mare cu tot restul de fulmicoton ce-i mai rămăsese. BART, S. M. 72. 2. Pește de mare lung pînă la un metru și jumătate, capabil să producă descărcări electrice la atingere (Torpedo marmorata ).

TORPÍLĂ s.f. 1. Pește de mare cartilaginos, din familia calcanului, capabil să producă descărcări electrice la atingere. 2. Proiectil mare autopropulsat care este lansat și dirijat către o navă pentru a o scufunda; torpedo1 (3) [în DN]. [< fr. torpille, cf. it. torpedine].

TORPÍLĂ s. f. 1. pește marin cartilaginos, din familia calcanului, capabil să producă descărcări electrice la atingere; torpedo1 (4). 2. proiectil submarin autopropulsat, lansat și dirijat împotriva navelor. 3. recipient cu exploziv pentru torpilări (2) în mine. (< fr. torpille)

TORPÍLĂ ~e f. 1) Proiectil submarin autopropulsat, care este lansat și dirijat pentru a scufunda navele. 2) Pește marin de talie mare, cu solzi cartilaginoși, care produce descărcări electrice la atingere cu prada. /<fr. torpille

torpilă f. 1. soiu de pește care prin o comoțiune electrică amorțește pe cel ce-l atinge; 2. mașină de răsboiu ce face să sară în aer corăbiile prin mijlocul unei exploziuni submarine.

torpílă f., pl. e (fr. torpille, d. it. torpiglia și torpédine). Un fel de pește marin lat care are la baza capuluĭ un aparat electric care-țĭ amorțește mîna cînd îl apucĭ și ucide peștiĭ pe care-i atinge. Un fel de mașină de forma unuĭ mare morun încărcată cu exploziv și care se aruncă pe apă spre corabia dușmănească, pe care, dacă o cĭocnește, explodează și o sparge: torpilă automobilă, torpilă de fund (mină). – Cele maĭ renumite torpile sunt ale luĭ Whitehead și Fish. S’aŭ întrebuințat întîĭa oară la 1864, în războĭu civil dintre statele numite azĭ „Statele-Unite”.

*torpiléz v. tr. (d. torpilă; fr. torpiller). Mar. Sparg cu torpila.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

torpilá (a ~) vb., ind. prez. 3 torpileáză

torpilá vb., ind. prez. 1 sg. torpiléz, 3 sg. și pl. torpileáză

torpílă s. f., g.-d. art. torpílei; pl. torpíle

torpílă s. f., g.-d. art. torpílei; pl. torpíle

arată toate definițiile

Intrare: torpila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • torpila
  • torpilare
  • torpilat
  • torpilatu‑
  • torpilând
  • torpilându‑
singular plural
  • torpilea
  • torpilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • torpilez
(să)
  • torpilez
  • torpilam
  • torpilai
  • torpilasem
a II-a (tu)
  • torpilezi
(să)
  • torpilezi
  • torpilai
  • torpilași
  • torpilaseși
a III-a (el, ea)
  • torpilea
(să)
  • torpileze
  • torpila
  • torpilă
  • torpilase
plural I (noi)
  • torpilăm
(să)
  • torpilăm
  • torpilam
  • torpilarăm
  • torpilaserăm
  • torpilasem
a II-a (voi)
  • torpilați
(să)
  • torpilați
  • torpilați
  • torpilarăți
  • torpilaserăți
  • torpilaseți
a III-a (ei, ele)
  • torpilea
(să)
  • torpileze
  • torpilau
  • torpila
  • torpilaseră
Intrare: torpilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torpi
  • torpila
plural
  • torpile
  • torpilele
genitiv-dativ singular
  • torpile
  • torpilei
plural
  • torpile
  • torpilelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

torpila torpilat

  • 1. A ataca o navă cu torpile, a scufunda o navă cu ajutorul torpilelor.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. figurat familiar A face să eșueze, a submina un plan, o acțiune etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: submina attach_file un exemplu
      exemple
      • Dacă cineva de acolo... avea interes să ne torpileze experiența, ce, era prost să-și lase cartea de vizită? BARANGA, I. 207.
        surse: DLRLC
  • 2. A efectua o explozie comandată de la suprafață în interiorul unei găuri de sondă cu ajutorul unei torpile.
    surse: MDN '00

etimologie:

torpilă

  • 1. Proiectil submarin prevăzut cu motor propriu și cu încărcătură explozivă, care se lansează împotriva unei nave inamice de pe o navă de luptă, din avion sau de pe coastă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Hotărî să pregătească o torpilă mare cu tot restul de fulmicoton ce-i mai rămăsese. BART, S. M. 72.
      surse: DLRLC
  • 2. Pește marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit dorsal și ventral, capabil să producă la atingere, descărcări electrice cu care își ucide prada (Torpedo marmorata).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. ieșit din uz compus Om-torpilă = torpilă condusă la țintă de unul sau doi oameni, care se îndepărtau după ce o prindeau de fundul navei.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. Torpedo.
    surse: DN sinonime: torpedou / torpedo (mec.)
  • 5. Recipient cu exploziv pentru torpilări în mine.
    surse: MDN '00

etimologie: