TORPILA, torpilez, vb. I. Tranz. A ataca o navă cu torpile, a scufunda o navă cu ajutorul torpilelor. ♦ Fig. (Fam.) A face să eșueze, a submina un plan, o acțiune etc. – Din fr. torpiller.

torpila vt [At: CADE / Pzi: ~lez / E: fr torpiller] 1 A ataca o navă dușmană cu torpile (2). 2 A scufunda o navă dușmană cu ajutorul torpilelor (2). 3 (Fig) A face să eșueze (un plan, o acțiune etc.) Si: a submina. 4 (Teh) A efectua operația de producere a exploziei comandate de la suprafață în interiorul găurii de sondă cu ajutorul unei torpile (3).

TORPILA, torpilez, vb. I. Tranz. A ataca o navă dușmană cu torpile, a scufunda o navă cu ajutorul torpilelor. ♦ Fig. (Fam.) A face să eșueze, a submina un plan, o acțiune etc. – Din fr. torpiller.

TORPILA, torpilez, vb. I. Tranz. (Cu privire la nave) A ataca cu torpile, a scufunda cu ajutorul torpilelor. ♦ Fig. (Cu privire la acțiuni, planuri etc.) A face să eșueze, a submina. Dacă cineva de acolo... avea interes să ne torpileze experiența, ce, era prost să-și lase cartea de vizită? BARANGA, I. 207.

TORPILA vb. I. tr. A ataca și a lovi cu torpile o navă, scufundînd-o. ♦ (Fig.) A zdrobi, a nimici, a face să eșueze, a submina (o acțiune, un plan etc.). [Cf. fr. torpiller].

TORPILA vb. tr. 1. a ataca și a lovi cu torpile o navă, scufundând-o. ◊ (fig.) a face să eșueze, a submina (o acțiune, un plan etc.). 2. a efectua o explozie comandată de la suprafață în interiorul unei găuri de sondă cu ajutorul unei torpile (3). (< fr. torpiller)

A TORPILA ~ez tranz. 1) (nave maritime) A scufunda cu ajutorul torpilelor. 2) fig. (acțiuni, activități, planuri etc.) A împiedica să se realizeze; a face să eșueze; a zădărnici; a împiedica; a dejuca; a contracara. ~ negocierile. /<fr. torpiller

torpilă sf [At: BARCIANU / Pl: ~le / E: fr torpille] 1 Pește marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit, capabil să producă la atingere descărcări electrice cu care își ucide prada (Torpedo marmorata). 2 (Mil) Proiectil submarin prevăzut cu motor propriu și cu încărcătură de exploziv, care poate fî lansat de la bordul unei nave, dintr-un avion sau de pe coastă în scopul distrugerii navelor inamice Si: (rar) torpedo¹ (3). 3 Recipient cu exploziv folosit pentru a face o torpilare (4). 4 (Iuz; îc) Om-Torpilă (2) condusă la țintă de unul sau doi oameni, care se îndepărtau după ce o prindeau de fundul navei.

TORPILĂ, torpile, s. f. 1. Proiectil submarin, prevăzut cu motor propriu, care se lansează și se dirijează de pe o navă de luptă, din avion sau de la o stație de pe coastă, pentru a lovi o navă și a o scufunda. Hotărî să pregătească o torpilă mare cu tot restul de fulmicoton ce-i mai rămăsese. BART, S. M. 72. 2. Pește de mare lung pînă la un metru și jumătate, capabil să producă descărcări electrice la atingere (Torpedo marmorata ).

TORPILĂ s.f. 1. Pește de mare cartilaginos, din familia calcanului, capabil să producă descărcări electrice la atingere. 2. Proiectil mare autopropulsat care este lansat și dirijat către o navă pentru a o scufunda; torpedo¹ (3) [în DN]. [< fr. torpille, cf. it. torpedine].

TORPILĂ s. f. 1. pește marin cartilaginos, din familia calcanului, capabil să producă descărcări electrice la atingere; torpedo¹ (4). 2. proiectil submarin autopropulsat, lansat și dirijat împotriva navelor. 3. recipient cu exploziv pentru torpilări (2) în mine. (< fr. torpille)

TORPILĂ ~e f. 1) Proiectil submarin autopropulsat, care este lansat și dirijat pentru a scufunda navele. 2) Pește marin de talie mare, cu solzi cartilaginoși, care produce descărcări electrice la atingere cu prada. /<fr. torpille

torpilă f. 1. soiu de pește care prin o comoțiune electrică amorțește pe cel ce-l atinge; 2. mașină de răsboiu ce face să sară în aer corăbiile prin mijlocul unei exploziuni submarine.

torpílă f., pl. e (fr. torpille, d. it. torpiglia și torpédine). Un fel de pește marin lat care are la baza capuluĭ un aparat electric care-țĭ amorțește mîna cînd îl apucĭ și ucide peștiĭ pe care-i atinge. Un fel de mașină de forma unuĭ mare morun încărcată cu exploziv și care se aruncă pe apă spre corabia dușmănească, pe care, dacă o cĭocnește, explodează și o sparge: torpilă automobilă, torpilă de fund (mină). – Cele maĭ renumite torpile sunt ale luĭ Whitehead și Fish. S’aŭ întrebuințat întîĭa oară la 1864, în războĭu civil dintre statele numite azĭ „Statele-Unite”.

*torpiléz v. tr. (d. torpilă; fr. torpiller). Mar. Sparg cu torpila.

torpila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. torpilez, 3 torpilează; conj. prez. 1 sg. să torpilez, 3 să torpileze

torpila (a ~) vb., ind. prez. 3 torpilează

torpila vb., ind. prez. 1 sg. torpilez, 3 sg. și pl. torpilează

torpilă s. f., g.-d. art. torpilei; pl. torpile

torpilă s. f., g.-d. art. torpilei; pl. torpile

torpilă s. f., g.-d. art. torpilei; pl. torpile

TORPILA vb. v. submina.

torpila vb. v. SUBMINA.

TORPILĂ proiectil mare, autopropulsat care este lansat și dirijat către o navă pentru a o scufunda din avioanele minerotorpiloare.

torpila, torpilez v. t. a face să eșueze, a submina un plan / o acțiune etc.

torpilă, torpile s. f. 1. sticlă cu băutură alcoolică. 2. (în sport) minge expediată violent, cu mare viteză.