2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOROPÍRE, toropiri, s. f. Acțiunea de a toropi și rezultatul ei. – V. toropi.

TOROPÍRE, toropiri, s. f. Acțiunea de a toropi și rezultatul ei. – V. toropi.

toropire2 sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: toropi2] (Reg) Toropeală2.

toropire1 sf [At: CANTEMIR, HR. 401 / Pl: ~ri / E: toropi1] 1 (Pfm) Toropeală1 (1). 2 (Îvr) Exaltare (10).

TOROPÍRE, toropiri, s. f. Acțiunea de a toropi și rezultatul ei; toropeală, moleșire; apatie. Toropirea... pe care o lasă în organismele plăpînde o violentă zguduire de nervi. VLAHUȚĂ, O. A. III 119.

TOROPÍ, toropesc, vb. IV. Tranz. A aduce în stare de toropeală (1); a ameți, a buimăci, a moleși. ♦ A cuprinde, a copleși; a năpădi. ♦ A bate zdravăn; a ucide în bătaie. – Din ucr. toropyty.

toroipan, ~ă [At: POLIZU / V: (reg) ștoloi~, toloi~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf toropală1] (Mun) 1 sn Băț noduros, mai gros la un capăt Si: bâtă, ciomag, măciucă, (reg) toropală1. 2 smf (Fig) Persoană voinică. 3 sn (Îlav) Cu ~ul Cu forța.

toropi1 [At: CANTEMIR, HR. 401 / Pzi: ~pesc / E: ucr торопити (ся)] 1 vt (Pfm) A aduce în stare de toropeală1 (1) Si: a ameți, a moleși. 2 vt (Pfm) A copleși (1). 3 vr (îvr) A se exalta (9).

toropi2 vt [At: DRLU / Pzi: ~pesc / E: drr toropală1] (Reg) 1 (C. i. ființe) A bate zdravăn. 2 (Pex; c. i. ființe) A omorî. 3 A strica. 4 A zdrobi. 5 A distruge (1).

TOROPÍ, toropesc, vb. IV. Tranz. A aduce în stare de toropeală (1); a ameți, a buimăci, a moleși. ♦ A cuprinde, a copleși; a năpădi. ♦ A bate zdravăn; a ucide în bătăi. – Din ucr. toropyty.

TOROPÍ, toropesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mai ales la participiu) A aduce în stare de toropeală; a ameți, a buimăci, a moleși. Santinela toropită de dogoarea soarelui, se clătina, gata s-adoarmă. CAMILAR, N. I 360. Toropiți de căldură erau și oamenii; toropite erau și vitele. SADOVEANU, O. VII 237. Bietul Ion, șovăind ca un om toropit de băutură... o luă întîi spre comună. VLAHUȚĂ, O. A. 357. ♦ A cuprinde, a copleși, a năpădi, a lua în stăpînire. Și nu poate reconstitui cum... se instalează durerile în cap, treptat și perfid, pînă ce toropește toată ființa. C. PETRESCU, C. V. 260. Te toropește somnul. ȘEZ. I 56. ◊ Refl. pas. Inima lui Cimpoeșu se toropi de-o imensă milă. CAMILAR, N. I 416. 2. A culca la pămînt, a strivi (bătînd, lovind). Să ne toropească, de cumva n-am fost unul altuia cu priință. SBIERA, P. 88. Cît pe ce să ne toropească bradul aprins, de nu băga de seamă unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 31. O, îmi vine să-l toropesc! ALECSANDRI, T. 707.

A TOROPÍ ~ésc tranz. 1) A aduce în stare de toropeală; a face să fie cuprins de moleșeală; a moleși. 2) A cuprinde din toate părțile; a pune stăpânire. 3) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi (în bătăi); a snopi; a stropși; a făcălui; a stâlci; a tăbăci. /<ucr. toropyty

A SE TOROPÍ mă ~ésc intranz. reg. A face (concomitent) schimb de bătăi (unul cu altul). /<ucr. toropyty

toropì v. 1. a prăpădi, a răpune: cât pe ce să ne toropească bradul aprins CR.; 2. fam. a ameți în bătăi; 3. a fi doborît de somn. [Cf. rus. TOROPĬETĬ, a spăimânta, și TOROPITĬ, a zori].

toropésc v. tr. (cp. cu rus. toropitĭ, a împinge, a grăbi, toropĭetĭ, a fi intimidat). Moleșesc, fac să-țĭ vie lene: o căldură care te toropea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toropíre s. f., g.-d. art. toropírii; pl. toropíri

toropíre s. f., g.-d. art. toropírii; pl. toropíri

toropí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. toropésc, imperf. 3 sg. toropeá; conj. prez. 3 toropeáscă

toropí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. toropésc, imperf. 3 sg. toropeá; conj. prez. 3 sg. și pl. toropeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOROPÍRE s. 1. amorțeală. 2. v. moleșeală.

TOROPIRE s. 1. amorțeală, toropeală. (Stare de ~.) 2. lîncezeală, lîncezire, moleșeală, moleșire, toropeală, (franțuzism rar) torpoare, (Munt. și Olt.) tîromeală. (Ce e această ~ la voi?)

arată toate definițiile

Intrare: toropire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toropire
  • toropirea
plural
  • toropiri
  • toropirile
genitiv-dativ singular
  • toropiri
  • toropirii
plural
  • toropiri
  • toropirilor
vocativ singular
plural
Intrare: toropi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • toropi
  • toropire
  • toropit
  • toropitu‑
  • toropind
  • toropindu‑
singular plural
  • toropește
  • toropiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • toropesc
(să)
  • toropesc
  • toropeam
  • toropii
  • toropisem
a II-a (tu)
  • toropești
(să)
  • toropești
  • toropeai
  • toropiși
  • toropiseși
a III-a (el, ea)
  • toropește
(să)
  • toropească
  • toropea
  • toropi
  • toropise
plural I (noi)
  • toropim
(să)
  • toropim
  • toropeam
  • toropirăm
  • toropiserăm
  • toropisem
a II-a (voi)
  • toropiți
(să)
  • toropiți
  • toropeați
  • toropirăți
  • toropiserăți
  • toropiseți
a III-a (ei, ele)
  • toropesc
(să)
  • toropească
  • toropeau
  • toropi
  • toropiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toropire

etimologie:

  • vezi toropi
    surse: DEX '98 DEX '09

toropi

  • 1. A aduce în stare de toropeală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ameți buimăci moleși attach_file 3 exemple
    exemple
    • Santinela toropită de dogoarea soarelui, se clătina, gata s-adoarmă. CAMILAR, N. I 360.
      surse: DLRLC
    • Toropiți de căldură erau și oamenii; toropite erau și vitele. SADOVEANU, O. VII 237.
      surse: DLRLC
    • Bietul Ion, șovăind ca un om toropit de băutură... o luă întîi spre comună. VLAHUȚĂ, O. A. 357.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Și nu poate reconstitui cum... se instalează durerile în cap, treptat și perfid, pînă ce toropește toată ființa. C. PETRESCU, C. V. 260.
        surse: DLRLC
      • Te toropește somnul. ȘEZ. I 56.
        surse: DLRLC
      • reflexiv pasiv Inima lui Cimpoeșu se toropi de-o imensă milă. CAMILAR, N. I 416.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A bate zdravăn; a ucide în bătaie.
      surse: DEX '09 sinonime: snopi stâlci
      • 1.2.1. A culca la pământ, a strivi (bătând, lovind).
        surse: DLRLC sinonime: strivi attach_file 3 exemple
        exemple
        • Să ne toropească, de cumva n-am fost unul altuia cu priință. SBIERA, P. 88.
          surse: DLRLC
        • Cît pe ce să ne toropească bradul aprins, de nu băga de seamă unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 31.
          surse: DLRLC
        • O, îmi vine să-l toropesc! ALECSANDRI, T. 707.
          surse: DLRLC

etimologie: