2 intrări
24 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
toroi v vz turui1
TURUI, turui, vb. IV. Intranz. (Fam. și depr.) A vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară. – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
torăi v vz turui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turăi v vz turui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turui2 [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~esc / E: mg tör] (Trs) 1-2 vtr A (se) obosi foarte tare. 3 vt (C. i. un drum) A deszăpezi. 4 vt (C. i. un teren) A fertiliza, folosindu-l ca pășune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turui1 [At: JIPESCU, O. 121 / V: (reg) torăi, toroi, ~răi / Pzi: turui, ~esc / E: tur1 + -ui] 1 vi (Pfm; dep; șîe a-i ~ gura) A vorbi repede și mult (fără a spune lucruri importante). 2 vt (Reg) A cicăli (1). 3 vi (Reg) Ahurui1 (1). 4 vi (Reg) A gâlgâi (2). 5 vi (Pop; d. turturele și porumbei) A scoate sunete caracteristice speciei Si: a gurlui. 6 vt (Reg; c. i. păsări de curte) A chema la mâncare, prin anumite strigăte. 7 vi (Trs; d. găinile bolnave) A moțăi. 8 vt (Pfm; c. i. lecții, poezii, rugăciuni etc.) A spune repede și fără oprire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țoroi sn vz țuroi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țuroi [At: CHEST. II, 463/312 / V: (reg) țor~ / Pl: ~oaie / E: țur + -oi] (Trs) 1 sn Izvor care curge pe un jgheab îngust făcut din scorță de copac. 2 av (Cu exagerarea ideii de cantitate) (Care curge) în felul unui izvor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURUI, turui, vb. IV. Intranz. (Fam. și depr.) A vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară. – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TURUI, turui, vb. IV. Intranz. 1. (Despre persoane, mai ales în expr.) A-i turui gura = a vorbi repede și mult, a avea un debit verbal deosebit de mare (fără a spune lucruri importante). Ia întrebați-l numai, să vedeți cum îi turuie gura. BARANGA, I. 158. Cîrnățăreasa se așază între tata și neamț. Îi turuie gura. STANCU, D. 434. Te uiți la dînșii că le turuie gura, spuind și verzi și uscate, numai să se afle în vorbă. ISPIRESCU, U. 112. Deodată se simte cu totul schimbată: pe loc începe să-i turuie gurița. CARAGIALE, S. N. 280. 2. (Despre porumbei și turturele) A gurlui. Porumbeii cum zburară... Turuiră... Pietricele răsunară. PĂSCULESCU, L. P. 23. Porumbeii satului În marginea lacului, Turuiră, guruiră, Mai la vale se lăsară, Cu norii s-amestecară. MAT. FOLK. 1121. Tocmai către ziuă vine și turtureaua... și a prins a turui și ea. ȘEZ. XIII 181. 3. A hurui (1). Și plugul că și-l pornea, Mergea roatele turuind Și bicele tot plesnind. MAT. FOLK. 77. ◊ Fig. S-ar întoarce el Ion, de la poartă, dacă nu i-ar turui în cap vorbele astea ca o darabană. VLAHUȚĂ, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A TURUI turui intranz. 1) (despre turturele sau despre porumbei) A scoate sunete prelungi și repetate, caracteristice speciei; a gurlui; a gânguri. 2) fam. A vorbi repede și fără întrerupere (spunând lucruri lipsite de importanță). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turuì v. pop. a flecari: îi turue mereu gura CAR. [V. torosì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tórăĭ v. intr. V. turuĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
túruĭ, a -í v. intr. (imit. d. tur-tur, huĭetu vorbelor fără șir, format ca și a dîrdîi, a torosi, a întoroĭa). Gunguresc ca turturica. Fam. Dîrdîĭ, flecăresc, hondrănesc: sporovește și-ĭ turuĭe mereŭ gura (Car. VR. 1909, 11, 224). V. tr. A turui cuvintele, a vorbi prea răpede. – Și torăĭ (Rebr.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
turui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. turui, 3 turuie, imperf. 1 turuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să turui, 3 să turuie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
turui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. turui, 3 turuie, imperf. 3 sg. turuia; conj. prez. 3 să turuie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
turui vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. turui, 3 sg. și pl. turuie, imperf. 3 sg. turuia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turuiu, -ue 3, -uiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TURUI vb. v. durăi, durui, grunguni, gurlui, hodorogi, hurui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turui vb. v. DURĂI. DURUI. GRUNGUNI. GURLUI. HODOROGI. HURUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
turui1, turuiesc, vb. IV (reg.) 1. a se obosi tare. 2. a deszăpezi. 3. a fertiliza un teren tânăr ținând oile să pască pe el.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țuroi, țuroaie, s.n. (reg.) izvor care curge pe un jgheab îngust.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turui, turuiesc, vb. intranz. – A vorbi repede și mult. – Formă onomatopeică (Scriban, DEX); din tur + suf. -ui (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
turui, turui v. i. (peior.) a vorbi întruna și repede
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv neutru (N66) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
turui, turuiverb
- 1. (Despre persoane) A vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ia întrebați-l numai, să vedeți cum îi turuie gura. BARANGA, I. 158. DLRLC
- Cîrnățăreasa se așază între tata și neamț. Îi turuie gura. STANCU, D. 434. DLRLC
- Te uiți la dînșii că le turuie gura, spuind și verzi și uscate, numai să se afle în vorbă. ISPIRESCU, U. 112. DLRLC
- Deodată se simte cu totul schimbată: pe loc începe să-i turuie gurița. CARAGIALE, S. N. 280. DLRLC
-
- 2. Despre porumbei și turturele: gurlui. DLRLCsinonime: gurlui
- Porumbeii cum zburară... Turuiră... Pietricele răsunară. PĂSCULESCU, L. P. 23. DLRLC
- Porumbeii satului În marginea lacului, Turuiră, guruiră, Mai la vale se lăsară, Cu norii s-amestecară. MAT. FOLK. 1121. DLRLC
- Tocmai către ziuă vine și turtureaua... și a prins a turui și ea. ȘEZ. XIII 181. DLRLC
-
- 3. A hurui. DLRLCsinonime: hurui
- Și plugul că și-l pornea, Mergea roatele turuind Și bicele tot plesnind. MAT. FOLK. 77. DLRLC
- S-ar întoarce el Ion, de la poartă, dacă nu i-ar turui în cap vorbele astea ca o darabană. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09