16 definiții pentru toriște turiște


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

toriște sf [At: LB / V: (reg) st~, tar~, ~râș~, ~ițe, ~roș~, ~ruș~, tuli~, tur~ / Pl: ~ti / E: bg торище] 1 (Reg) Loc de odihnă al oilor și al vacilor în timpul amiezii, al nopții și al iernii Si: (reg) staniște, torină (1), zăcătoare. 2 (Reg) Loc unde se dă oilor de mâncare (iama). 3 (Reg) Loc unde pasc animalele. 4 (Reg) Adăpost pentru oi și capre. 5 (Reg) Loc din care s-a scos băligarul. 6 (Reg) Loc unde se mulg oile. 7 (Reg) Loc unde a fost stâna. 8 (Reg) Loc bătătorit. 9 (Reg) Loc de întâlnire. 10 (Reg) Adăpost pentru păstorul vitelor. 11 (Olt) Loc din apropierea șoselei unde poposesc căruțașii porniți la drumuri lungi. 12 (Reg) Loc special amenajat în care se pune cursa de prins păsări. 13 (Reg) Resturi de fân, de paie etc. din iesle sau de pe locul unde au mâncat vitele sau oile Si: (reg) ogrinji1, tor1 (2), torină (2). 14 (Reg; îe) A face st~ A face murdărie în jurul său, la masă. 15 (Reg; lpl) Tulpini de porumb tăiate, servind ca hrană vitelor. 16 (Mun; Olt) Gunoi1 format din băligar și pleavă.

TÓRIȘTE, toriști, s. f. (Transilv., Ban., cu sens colectiv; și în forma turiște) 1. Resturi de nutreț care rămîn în iesle sau în locul unde au mîncat oile sau vitele; ogrinji, tor. Turiște la ei, ogrinji în ieslea vitelor nu se pomeneau nici de leac. AGÎRBICEANU, S. P. 28. 2. Loc unde li se dă oilor de mîncare iarna; loc de odihnă al oilor și al vacilor; zăcătoare. Cînd iarna se adună mai multe [presuri] la un loc prin ogrăzi, prin ocoalele vitelor, pe turiștile oilor... în curînd după aceea are să sosească vreme rea. MARIAN, O. I 381. – Variantă: túriște s. f.

TÓRIȘTE, toriști, s. f. (Reg.) 1. Resturi de nutreț care rămân în iesle sau pe locul unde au mâncat vitele sau oile. 2. Loc unde se dă oilor de mâncare iarna; loc de odihnă al oilor și al vacilor; zăcătoare.

TÓRIȘTE ~i f. reg. Loc de odihnă pentru oi sau pentru vite în timpul amiezii sau al nopții. /<bulg. torište

tóriște și (maĭ des) stóriște f. (bg. torište, d. tor, băligar. V. tor). Munt. Olt. Gunoĭ compus din băligar și pleavă (Doĭna, 2-3, 43). Locu de unde s’a scos băligaru. Locu unde mănîncă oile. Loc băturit între semănăturĭ. Loc de adunare, staniște: un stol de potîrnichĭ care-șĭ aveaŭ storiștea acolo. Br.-Voĭn. VR. 2, 9, 344). A face storiște, a face murdărie pin prejur cînd mănîncĭ. – Și túriște (Mold.), ogrinjĭ, rămășiță din mîncarea vitelor; și túliște (Trans.), staniște. V. tîrhălaĭe, tîrnomeată.

turiște f. Mold. ogrinji. [Albanez TURIȘT, târlă].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tóriște s. f., g.-d. art. tóriștii; pl. tóriști

toríște/túriște s. f., g.-d. art. toríștii/túriștii; pl. toríști/túriști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: toriște
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toriște
  • toriștea
plural
  • toriști
  • toriștile
genitiv-dativ singular
  • toriști
  • toriștii
plural
  • toriști
  • toriștilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turiște
  • turiștea
plural
  • turiști
  • turiștile
genitiv-dativ singular
  • turiști
  • turiștii
plural
  • turiști
  • turiștilor
vocativ singular
plural

toriște turiște

  • 1. regional (cu sens) colectiv Resturi de nutreț care rămân în iesle sau în locul unde au mâncat oile sau vitele.
    exemple
    • Turiște la ei, ogrinji în ieslea vitelor nu se pomeneau nici de leac. AGÎRBICEANU, S. P. 28.
      surse: DLRLC
  • 2. Loc unde li se dă oilor de mâncare iarna; loc de odihnă al oilor și al vacilor.
    exemple
    • Cînd iarna se adună mai multe [presuri] la un loc prin ogrăzi, prin ocoalele vitelor, pe turiștile oilor... în curînd după aceea are să sosească vreme rea. MARIAN, O. I 381.
      surse: DLRLC

etimologie: