tóriște și (maĭ des) stóriște f. (bg. torište, d. tor, băligar. V. tor). Munt. Olt. Gunoĭ compus din băligar și pleavă (Doĭna, 2-3, 43). Locu de unde s’a scos băligaru. Locu unde mănîncă oile. Loc băturit între semănăturĭ. Loc de adunare, staniște: un stol de potîrnichĭ care-șĭ aveaŭ storiștea acolo. Br.-Voĭn. VR. 2, 9, 344). A face storiște, a face murdărie pin prejur cînd mănîncĭ. – Și túriște (Mold.), ogrinjĭ, rămășiță din mîncarea vitelor; și túliște (Trans.), staniște. V. tîrhălaĭe, tîrnomeată.