9 definiții pentru topitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOPITÚRĂ, topituri, s. f. 1. Substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată. – Topi + suf. -tură.

TOPITÚRĂ, topituri, s. f. 1. Substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată. – Topi + suf. -tură.

topitu sf [At: BIBLIA (1688), 2792/ll / Pl: ~ri / E: topi + ~(i)tură] 1 Substanță lichidă obținută prin topirea (1) unor corpuri solide. 2 (Spc) Metal lichid dintr-un cuptor de topit1 (1) în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 3 (Îvr) Obiect lucrat (turnat) din metal topit2 (1). 4 (Îvr) Soluție. 5 (Îrg) Topire (6). 6 (Reg) Untură obținută din slănină topită2 (1). 7 (Reg) Mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată. 8 (Reg) Friptură de porc. 9 (Reg; îla) Cu ~ Cu mâncăruri bune.

TOPITÚRĂ, topituri, s. f. 1. Lichid obținut prin topirea unei substanțe solide. 2. (Regional) Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mîncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată mărunt. Gospodarii stau la vetrele lor și pregătesc mămăliga și topitura. SADOVEANU, B. 111. Înghițea felie după felie și întingea în topitură bucăți mari de mămăligă. id. ib. 95.

TOPITÚRĂ ~i f. 1) Masă lichidă, obținută prin topire; substanță topită. 2) Grăsime de porc topită pentru untură. [G.-D. topiturii; Var. tochitură] /a topi + suf. ~tură

topitúră f., pl. ĭ. Nord. Fam. Cu topitură, cu mîncărĭ topite (unt, slănină ș. a.), adică „cu mîncărĭ bune, cu masă mare, strașnic”: bal cu topitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

topitúră (substanță lichidă) s. f., g.-d. art. topitúrii; pl. topitúri

topitúră/tochitúră (mâncare) s. f., g.-d. art. topitúrii/tochitúrii; pl. topitúri/tochitúri

topitúră s. f., g.-d. art. topitúrii; pl. topitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: topitură
topitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • topitu
  • topitura
plural
  • topituri
  • topiturile
genitiv-dativ singular
  • topituri
  • topiturii
plural
  • topituri
  • topiturilor
vocativ singular
plural

topitură

  • 1. Substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin specializare Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. regional Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Gospodarii stau la vetrele lor și pregătesc mămăliga și topitura. SADOVEANU, B. 111.
      surse: DLRLC
    • Înghițea felie după felie și întingea în topitură bucăți mari de mămăligă. SADOVEANU, B. 95.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Topi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09