topitură sf [At: BIBLIA (1688), 279²/ll / Pl: ~ri / E: topi + ~(i)tură] 1 Substanță lichidă obținută prin topirea (1) unor corpuri solide. 2 (Spc) Metal lichid dintr-un cuptor de topit¹ (1) în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 3 (Îvr) Obiect lucrat (turnat) din metal topit² (1). 4 (Îvr) Soluție. 5 (Îrg) Topire (6). 6 (Reg) Untură obținută din slănină topită² (1). 7 (Reg) Mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată. 8 (Reg) Friptură de porc. 9 (Reg; îla) Cu ~ Cu mâncăruri bune.