TOPITURĂ, topituri, s. f. 1. Lichid obținut prin topirea unei substanțe solide. 2. (Regional) Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mîncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată mărunt. Gospodarii stau la vetrele lor și pregătesc mămăliga și topitura. SADOVEANU, B. 111. Înghițea felie după felie și întingea în topitură bucăți mari de mămăligă. id. ib. 95.