Definiția cu ID-ul 721367:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
topitúră f., pl. ĭ. Nord. Fam. Cu topitură, cu mîncărĭ topite (unt, slănină ș. a.), adică „cu mîncărĭ bune, cu masă mare, strașnic”: bal cu topitură.