opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOPITOR, -OARE, topitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor.

topitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 1322/1 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: topi + -tor] 1 a (Îvr; d. corpuri solide) Care se topește (2). 2 a (Înv; fig) Care topește (21) Si: distrugător, nimicitor. 3 sf (rar) sn (Înv) Cuptor special pentru topit1 (1) metale sau alte materiale Si: (înv) topilă (2). 4 sf (Înv; pex) Loc în care este instalată topitoarea (3). 5 sf (Înv) Vas pentru topit1 (1) Si: (înv) topilă (3). 6 smf Muncitor care lucrează la un cuptor de topit1 (1) sau, în general, la topirea (1) unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 7 sf (Pop) Topilă (1).

TOPITOR, -OARE, topitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor.

TOPITOR, -OARE, topitori, -oare, s. m. și f. Persoană care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. Topitorul e obișnuit să scruteze mereu fiertura aurie. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 483, 1/4.

TOPITOR ~i m. Muncitor specializat în topirea metalelor sau a altor materiale. /a topi + suf. ~tor

topitor m. cel ce topește.

topitór n., pl. oare. L. V. Vas de topit.

topitoriu a, s vz topitor

TOPITOARE, topitoare, s. f. Cuptor special pentru topirea metalelor sau a altor materiale. V. furnal. Printre locomotivele din triaj ori ascunsă prin ateliere, sub transmisiuni sau în pîntecul de iad al topitoarelor din turnătorii, moartea nu mă înfricoșase. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 14. Aci se află și o topitoare de smoală și catran. I. IONESCU, M. 757.

TOPITOARE ~ori f. Cuptor de topit metale sau alte materiale. /a topi + suf. ~toare

topitoare f. 1. vas de topit: aurul în topitoare se lămurește; 2. băltoacă de topit cânepa, inul.

topitoáre f., pl. orĭ. Vas de topit (fr. creuset): auru se lămurește în topitoare. Topilă, balta în care se topește cînepa.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

topitor1 (instalație) s. n., pl. topitoare

topitor2 (muncitor) s. m., pl. topitori

topitor2 (instalație) s. n., pl. topitoare

topitor1 (muncitor) s. m., pl. topitori

topitor (instalație) s. n., pl. topitoare

topitor (persoană) s. m., pl. topitori

topitoare1 (cuptor; vas de topit) s. f., g.-d. art. topitorii; pl. topitori

topitoare1 (cuptor, vas de topit) s. f., g.-d. art. topitorii; pl. topitori

topitoare (cuptor, vas de topit, topilă) s. f., g.-d. art. topitorii; pl. topitori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOPITOARE s. topilă. (~ pentru in.)

TOPITOARE s. topilă. (~ pentru in.)

Intrare: topitor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • topitor
  • topitorul
  • topitoru‑
plural
  • topitori
  • topitorii
genitiv-dativ singular
  • topitor
  • topitorului
plural
  • topitori
  • topitorilor
vocativ singular
  • topitorule
plural
  • topitorilor
topitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: topitor, -oare (cuptor)
topitor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • topitor
  • topitorul
  • topitoru‑
plural
  • topitoare
  • topitoarele
genitiv-dativ singular
  • topitor
  • topitorului
plural
  • topitoare
  • topitoarelor
vocativ singular —
plural —
topitoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • topitoare
  • topitoarea
plural
  • topitori
  • topitorile
genitiv-dativ singular
  • topitori
  • topitorii
plural
  • topitori
  • topitorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

topitor, topitoaresubstantiv neutru
topitoare, topitorisubstantiv feminin

  • 1. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: topilă
    • format_quote Printre locomotivele din triaj ori ascunsă prin ateliere, sub transmisiuni sau în pîntecul de iad al topitoarelor din turnătorii, moartea nu mă înfricoșase. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 14. DLRLC
    • format_quote Aci se află și o topitoare de smoală și catran. I. IONESCU, M. 757. DLRLC
etimologie:
  • Topi + -tor. DEX '98 DEX '09

topitor, topitorisubstantiv masculin
topitoare, topitoaresubstantiv feminin

  • 1. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Topitorul e obișnuit să scruteze mereu fiertura aurie. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 483, 1/4. DLRLC
etimologie:
  • Topi + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.