opțiuni
  • info

9 definiții pentru topitor (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor.

topitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 1322/1 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: topi + -tor] 1 a (Îvr; d. corpuri solide) Care se topește (2). 2 a (Înv; fig) Care topește (21) Si: distrugător, nimicitor. 3 sf (rar) sn (Înv) Cuptor special pentru topit1 (1) metale sau alte materiale Si: (înv) topilă (2). 4 sf (Înv; pex) Loc în care este instalată topitoarea (3). 5 sf (Înv) Vas pentru topit1 (1) Si: (înv) topilă (3). 6 smf Muncitor care lucrează la un cuptor de topit1 (1) sau, în general, la topirea (1) unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 7 sf (Pop) Topilă (1).

TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor.

TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, s. m. și f. Persoană care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. Topitorul e obișnuit să scruteze mereu fiertura aurie. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 483, 1/4.

TOPITÓR ~i m. Muncitor specializat în topirea metalelor sau a altor materiale. /a topi + suf. ~tor

topitor m. cel ce topește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

topitor2 (muncitor) s. m., pl. topitori

topitor1 (muncitor) s. m., pl. topitori

topitór (persoană) s. m., pl. topitóri

Intrare: topitor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • topitor
  • topitorul
  • topitoru‑
plural
  • topitori
  • topitorii
genitiv-dativ singular
  • topitor
  • topitorului
plural
  • topitori
  • topitorilor
vocativ singular
  • topitorule
plural
  • topitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

topitor, topitorisubstantiv masculin
topitoare, topitoaresubstantiv feminin

  • 1. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Topitorul e obișnuit să scruteze mereu fiertura aurie. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 483, 1/4. DLRLC
etimologie:
  • Topi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.