TOPILĂ, topile, s. f. 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., sb. topilo.

topilă sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~pelă / A și: (reg) topilă / Pl: ~le / E: bg топило, srb topilo] 1 (Pop) Loc amenajat în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit¹ (2) cânepa sau alte plante textile Si: (pop) topitoare (7), (reg) topliță (9). 2-3 (Înv) Topitoare (3, 5).

TOPILĂ, topile, s. f. 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., scr. topilo.

TOPILĂ, topile, s. f. 1. Loc în albia unui rîu sau într-o apă stătătoare unde se pune la topit cînepă sau altă plantă textilă; bazin de topire, constînd dintr-o groapă legată printr-un canal de alimentare de o apă curgătoare sau de un lac; topitoare. (Cu pronunțare regională) Trei surori au plecat cu cînepa la tochilă. I. CR. IV 72. 2. Cuptor pentru topit metalele; topitoare. (Fig.) Orbind eu prăsila lui Adam, o întorc de la cărarea bună, s-o duc pe încet la topila noastră aici (= în iad). BUDAI-DELEANU, Ț. 223.

TOPILĂ ~e f. Loc (de obicei în apă) unde se pun la topit plante textile (in, cânepă). /<bulg., sb. topilo

topílă f., pl. e (d. topesc). Balta în care se topește cînepa, topitoare. – În est pop. tochilă. V. mocirlă.

topelă sf vz topilă

topilă (rar) s. f., g.-d. art. topilei; pl. topile

topilă s. f., g.-d. art. topilei; pl. topile

topilă s. f., g.-d. art. topilei; pl. topile

TOPILĂ s. topitoare. (~ pentru in.)

TOPILĂ s. topitoare. (~ pentru in.)

topilă, topile, (toptilă), s.f. – (reg.) Groapă cu apă unde se pune cânepa la topit și care are un șanț de intrare a apei și un altul de scurgere, amenajate pe malul unei ape: „De-ai fi tu bărbat cu milă / Duce-o-ai și la toptilă” (Bilțiu, 2002: 250). ♦ (top.) La topile, fânațe în Cupșeni, Dealul Corbului, Inău, Peteritea (Vișovan, 2008: 164). – Din srb. topilo (DEX, MDA); din topi „a muia” (Scriban).

topilă, -e, (toptilă), s.f. – Groapă cu apă unde se pune cânepa la topit și care are un șanț de intrare a apei și un altul de scurgere, amenajate pe malul unei ape: „De-ai fi tu bărbat cu milă / Duce-o-ai și la toptilă” (Bilțiu 2002: 250). – Din srb. topilo (MDA).