2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIVILICHÍE, tivilichii, s. f. Pieptar confecționat din piele cu blana în interior, împodobit cu cusături, purtat de femeile de la țară. [Var.: tivilchíe s. f.] – Et. nec.

TIVILICHÍE, tivilichii, s. f. Pieptar confecționat din piele cu blana în interior, împodobit cu cusături, purtat de femeile de la țară. [Var.: tivilchíe s. f.] – Et. nec.

tivilichie [At: (a. 1753) T. PAPAHAGI, C. L. / V: (reg) televechie, televichie, telichevie, tevelechie, tevilechie, tev~, tilivechie, tilivichie, ~lchie, ~vl~ sf, tilivechiu, ~chiu sn / Pl: -ii / E: ns cf tivilichiu2] (Reg) 1 sf Pieptar (lung și îmblănit) împodobit cu cusături, pe care îl poartă femeile de la țară. 2 sn (Îf tivilichiu) Pieptar de adamască, tivit pe margini cu o bandă de catifea sau de mătase. 3 sf Corset (1).

TIVILICHÍE, tivilichii, s. f. Pieptar cusut cu fir și cu mătase, purtat de femeile de la țară. – Variantă: televechíe (PĂSCULESCU, L. P. 294) s. f.

TIVILICHÍE ~i f. rar Pieptar din piele, împodobit cu cusături, de obicei îmblănit, purtat de femei la țară. [G.-D. tivilichiei] /cf. turc. tevekkeli

tivilichie f. pieptar lung al țărancelor: să’mbrace și tivilichie, să placă altora și mie PANN. [Compus probabil din tiv și ilic].

tivilichíe f. (cp. cu adj. tivilichiŭ). Munt. Olt. Scurteĭcă blănită (C. L. 1912, 319). – Și tivilichíŭ (n., pl. ie), ilic de șamalagea tivit pe marginĭ cu o bandă de catifea saŭ mătase (după explicațiunea uneĭ cocoane bătrîne din Buzăŭ). – Și tilivechíŭ: 3 tilivechie de șalamagea cu sîngeap (Furtună, Preoțimea rom. 1915, 257). Și tevelechíe (Mold.?).

TIVILCHÍE s. f. v. tivilichie.

TIVILCHÍE s. f. v. tivilichie.

tivilichiu1 sn vz tivilichie

tivilichiu2, ~ie [At: (a. 1790) IORGA, S. D. VIII, 84 / V: (înv) tevecheliu, (reg) tilibichiu, tilivichiu, ~lchiu / Pl: ~ii, ~ie / E: tc tevekkeli] 1-2 a, av (Înv) (Care este) neprevăzător. 3 a (Înv) Naiv. 4 a (Pop) Bine dispus Si: vesel. 5 a (Pop) Vioi. 6 a (Pop) Guraliv (2). 7 a (Reg) înalt și zvelt. 8-9 a, av (Reg) (Care este) elegant. 10-11 a, av (Reg) (Care este) înzorzonat. 12 a (Reg) Care se alintă. 13 a (Reg) Care face pe grozavul.

TIVILICHÍU, -ÍE, tivilichii, adj. Vesel, hazliu, vioi. Se făcuse... frumos și tivilichiu, de nu mai erau alții ca dînsul. ȘEZ. VI 13.

TIVILICHÍU, -ÍE, tivilichii, adj. (Pop.) Vesel, hazliu, vioi. – Tc. tevek-keli.

tivilichiu a. 1. Mold. om căruia îi place s’aibă totul gata, iute și curat; 2. Tr. svelt. [Origină necunoscută: cf. Munt. ivilichiu, svelt (din turc. EVVELKI)].

tivilichíŭ, -íe adj. (turc. tevekkeli, neprevăzător, naiv, fără intențiune). Mold. Fam. Sociabil, elegant, de lume: om tivilichiŭ. – Și tilivichíŭ (Tel. Rev. I. Crg. 9, 94).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tivilichíe s. f., art. tivilichía, g.-d. art. tivilichíei; pl. tivilichíi, art. tivilichíile

tivilichíe s. f., art. tivilichía, g.-d. art. tivilichíei; pl. tivilichíi, art. tivilichíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIVILICHÍE s. v. corset.

TIVILICHÍU adj. v. vesel, voios.

tivilichiu adj. v. VESEL. VOIOS.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tivilichíu, tivilichíe, adj. (înv.) 1. sociabil, de lume, vesel. 2. elegant. 3. zvelt. 4. naiv, nesocotit.

Intrare: tivilichie
tivilichie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tivilichie
  • tivilichia
plural
  • tivilichii
  • tivilichiile
genitiv-dativ singular
  • tivilichii
  • tivilichiei
plural
  • tivilichii
  • tivilichiilor
vocativ singular
plural
tivilchie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tivilchie
  • tivilchia
plural
  • tivilchii
  • tivilchiile
genitiv-dativ singular
  • tivilchii
  • tivilchiei
plural
  • tivilchii
  • tivilchiilor
vocativ singular
plural
Intrare: tivilichiu
tivilichiu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tivilichiu
  • tivilichiul
  • tivilichiu‑
  • tivilichie
  • tivilichia
plural
  • tivilichii
  • tivilichiii
  • tivilichii
  • tivilichiile
genitiv-dativ singular
  • tivilichiu
  • tivilichiului
  • tivilichii
  • tivilichiei
plural
  • tivilichii
  • tivilichiilor
  • tivilichii
  • tivilichiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)