11 definiții pentru tivilichiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tivilichiu1 sn vz tivilichie

tivilichiu2, ~ie [At: (a. 1790) IORGA, S. D. VIII, 84 / V: (înv) tevecheliu, (reg) tilibichiu, tilivichiu, ~lchiu / Pl: ~ii, ~ie / E: tc tevekkeli] 1-2 a, av (Înv) (Care este) neprevăzător. 3 a (Înv) Naiv. 4 a (Pop) Bine dispus Si: vesel. 5 a (Pop) Vioi. 6 a (Pop) Guraliv (2). 7 a (Reg) înalt și zvelt. 8-9 a, av (Reg) (Care este) elegant. 10-11 a, av (Reg) (Care este) înzorzonat. 12 a (Reg) Care se alintă. 13 a (Reg) Care face pe grozavul.

TIVILICHÍU, -ÍE, tivilichii, adj. Vesel, hazliu, vioi. Se făcuse... frumos și tivilichiu, de nu mai erau alții ca dînsul. ȘEZ. VI 13.

TIVILICHÍU, -ÍE, tivilichii, adj. (Pop.) Vesel, hazliu, vioi. – Tc. tevek-keli.

tivilichiu a. 1. Mold. om căruia îi place s’aibă totul gata, iute și curat; 2. Tr. svelt. [Origină necunoscută: cf. Munt. ivilichiu, svelt (din turc. EVVELKI)].

tivilichíŭ, -íe adj. (turc. tevekkeli, neprevăzător, naiv, fără intențiune). Mold. Fam. Sociabil, elegant, de lume: om tivilichiŭ. – Și tilivichíŭ (Tel. Rev. I. Crg. 9, 94).

tivilichie [At: (a. 1753) T. PAPAHAGI, C. L. / V: (reg) televechie, televichie, telichevie, tevelechie, tevilechie, tev~, tilivechie, tilivichie, ~lchie, ~vl~ sf, tilivechiu, ~chiu sn / Pl: -ii / E: ns cf tivilichiu2] (Reg) 1 sf Pieptar (lung și îmblănit) împodobit cu cusături, pe care îl poartă femeile de la țară. 2 sn (Îf tivilichiu) Pieptar de adamască, tivit pe margini cu o bandă de catifea sau de mătase. 3 sf Corset (1).

tivilichíe f. (cp. cu adj. tivilichiŭ). Munt. Olt. Scurteĭcă blănită (C. L. 1912, 319). – Și tivilichíŭ (n., pl. ie), ilic de șamalagea tivit pe marginĭ cu o bandă de catifea saŭ mătase (după explicațiunea uneĭ cocoane bătrîne din Buzăŭ). – Și tilivechíŭ: 3 tilivechie de șalamagea cu sîngeap (Furtună, Preoțimea rom. 1915, 257). Și tevelechíe (Mold.?).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIVILICHÍU adj. v. vesel, voios.

tivilichiu adj. v. VESEL. VOIOS.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tivilichíu, tivilichíe, adj. (înv.) 1. sociabil, de lume, vesel. 2. elegant. 3. zvelt. 4. naiv, nesocotit.

Intrare: tivilichiu
tivilichiu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tivilichiu
  • tivilichiul
  • tivilichiu‑
  • tivilichie
  • tivilichia
plural
  • tivilichii
  • tivilichiii
  • tivilichii
  • tivilichiile
genitiv-dativ singular
  • tivilichiu
  • tivilichiului
  • tivilichii
  • tivilichiei
plural
  • tivilichii
  • tivilichiilor
  • tivilichii
  • tivilichiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)