3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIVÍ, tivesc, vb. IV. Tranz. A face, a coase un tiv. ♦ Fig. A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare). – Din tiv.

tivi2 vi [At: REBREANU, NUV. 138 / Pzi: ~vesc / E: tiva] (Reg; îe) A o~ (Ia fugă, de fugă sau fuga) A o lua la fugă.

tivi1 vt [At: DOSOFTEI, PS. 454/2 / Pzi: ~vesc / E: tiv] 1 A face un tiv (1) Si: (reg) a muchia, a rupturi, a tigheli (3). 2 (Pan; șfg; c. i. un obiect, o suprafață etc.) Aîmprejmui cu un chenar, cu o dungă luminoasă sau de altă culoare Si: a contura, a încadra. 3 (Reg) A îndrepta cu ferăstrăul marginile scândurilor brute Si: a muchia. 4 (Reg) A rotunji capătul unui trunchi2 cu toporul. 5 (Reg) A trage o brazdă de jur împrejurul unui loc arat Si: (reg) a căpăstrui.

TIVÍ, tivesc, vb. IV. Tranz. A face, a coase un tiv. ♦ Fig. A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare). – Din tiv.

TIVÍ2, tivesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o tivi la fugă (de fugă sau fuga) = a o lua la fugă, a fugi, a o șterge.

TIVÍ1, tivesc, vb. IV. Tranz. 1. A face un tiv. Adio, scumpă și neprețuită, modistă!... care-mi îndulcești viața și-mi tivești basmalele! ALECSANDRI, T. I 75. Colo sus la scăpătat Este-un cort mare rotat, Împăturat e în patru, Cu postav roșu tivit. BIBICESCU, P. P. 302. ♦ Fig. A mărgini, a împrejmui, a înconjura (cu un chenar). Deschise ochii mari, albaștri, tiviți cu gene negre, și-l privi țintă. SADOVEANU, O. VII 35. Vezi luna-n cingătoarea Aprinsei bolți albastre, Argintul ei tivește Și pragul casei noastre. GOGA, P. 38. Însuflețirea răsăritului se lăsa peste tot, tivea norii cu vișiniu. MACEDONSKI, O. III 48. Cu un roș fir de jeratic culmi de munte sînt tivite. EMINESCU, O. IV 119. ◊ Refl. Apele s-au tivit cu margini vinete de gheață. C. PETRESCU, S. 53. ◊ Refl. pas. Cînd se ară... bucata arată se tivește cu o brazdă. PAMFILE, A. R. 63. 2. A detașa prin așchiere, cu ferăstrăul, marginile scîndurilor brute.

A TIVÍ1 ~ésc tranz. 1) (obiecte confecționate din textile) A înzestra cu un tiv; a refeca. 2) fig. A împodobi pe la margini cu un chenar. /Din tiv

tivì v. a coase pe margini, a pune chenar. [Origină necunoscută].

țiu3 [At: POGOR, HENR. 236/10 / V: (reg) țif sn, ți sf, țivi ssp / Pl: ~ri / E: nct] 1 sn (Mol; Trs) Vârf ascuțit de stâncă, înaltă și golașă Si: pisc2, stei. 2 sn (Mol; Trs) Stâncă ascuțită și înaltă. 3 sn (Mol; Trs) Ridicătură ascuțită de teren. 4 sn (Mol; Trs) Vârf ascuțit al unei pietre. 5 sn (Îrg) Partea ascuțită a unui obiect. 6 sn (Mol) Târnăcop. 7 sn (Mol; Min; spc) Târnăcop a cărui parte metalică este formată dintr-o bară de oțel cu secțiunea pătrată, ascuțită la capete și puțin arcuită, folosit la tăierea rocilor și a substanțelor minerale moi. 8 sn (Mol) Unealtă asemănătoare cu târnăcopul folosită la desfacerea pavajelor, la mișcarea obiectelor grele Si: rangă1. 9 sn (Mol; Ban) Topor cu tăișul lung și îngust, folosit la despicarea lemnelor mai groase. 10 sn (Mol; Ban) Secure mare. 11 sn (Reg) Un fel de secure mică, folosită la făcutul carelor. 12 sn (Reg) Unealtă compusă dintr-o daltă metalică, ascuțită pe o singură latură, fixată într-o coadă de lemn și utilizată la tăierea și întreținerea copcilor pentru pescuit sub gheață. 13 sn (Mol; Ban) Unealtă de dulgherie în formă de topor sau de daltă, folosită pentru scobit. 14 sn (Reg) Unealtă folosită în pădure pentru sădit și semănat. 15 sn (Mol; Olt) Par, piatră servind ca semn de hotar. 16 sn (Mol; fam; pan) Bot1. 17 sn (Mol; pan) Cucui1 (1). 18 sn (Mol; pan) Mărul lui Adam. 19 sn (Mol; îf țif) Vârful firului de iarbă sau al unei alte plante, mai ales stuf, țipirig1, papură, când răsare din pământ. 20 sn (Reg; îaf) Un fel de iarbă cu firul subțire, care crește prin locurile umede și care rămâne, de obicei, netăiată la cosit. 21 sn (Reg; pex; îaf) Loc unde cresc plante erbacee acvatice, precum papura. 22 sn (Reg; pex; îaf) Loc unde cresc copaci tineri. 23 sn (Reg; îaf) Umflătură pe scoarța copacilor, pe fructe, pe legume etc. 24 sn (Reg; îf țif, țâu) Vârf de copac. 25 sn (Reg; lpl; îf țivi) Pădure deasă cu diferiți copaci. 26 sn (Reg; pan) Smoc (de păr, de barbă). 27 sn (Reg) Fân amestecat cu mult rogoz Si: (reg) șovar, țipirig1 (11). 28 (Reg) sms Rogoz. 29 (Reg) sms Un fel de papură mai mică și mai subțire, care crește prin locuri mlăștinoase. corectată

tivésc v. tr. (d. tiv). Cos îndoind marginea ca să nu se destrame. A o tivi de fugă, (NPl. Ceaur, 12), a o rupe de fugă, a fugi de-odată, a o tuli.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tiví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tivésc, imperf. 3 sg. tiveá; conj. prez. 3 să tiveáscă

tiví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tivésc, imperf. 3 sg. tiveá; conj. prez. 3 sg. și pl. tiveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIVÍ vb. v. chenărui, împrejmui, încadra, înconjura, mărgini, muchia, olări, teși.

TIVÍ vb. (pop.) a refeca, (reg.) a rupturi, a tigheli, (prin nord-estul Olt.) a muchia, (Transilv.) a știpui. (A ~ o rochie.)

tivi vb. v. CHENĂRUI. ÎMPREJMUI. ÎNCADRA. ÎNCONJURA. MĂRGINI. MUCHIA. OLĂRI. TEȘI.

TIVI vb. (pop.) a refeca, (reg.) a rupturi, a tigheli, (prin nord-estul Olt.) a muchia, (Transilv.) a știpui. (A ~ o rochie.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tiví (-vésc, -ít), vb.1. A fugi, a începe să alerge. – 2. A coase marginea, a face tiv. – 3. (Arg.) A se împreuna. Probabil de la tiva „iute, repede”, cf. tava. Evoluția semantică nu este clară, dar cf. sp. corrido „urmat, continuat”. Explicația pornind de la tighel (Scriban) este evident insuficientă. – Der. tiv, s. n. (îndoitură, margine), deverbal; tivel, s. n. (Mold., tiv), prin contaminare cu tighel; tiveală (var. tivitură), s. f. (îndoitură; margine, chenar, tiv).

arată toate definițiile

Intrare: tivi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tivi
  • tivire
  • tivit
  • tivitu‑
  • tivind
  • tivindu‑
singular plural
  • tivește
  • tiviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tivesc
(să)
  • tivesc
  • tiveam
  • tivii
  • tivisem
a II-a (tu)
  • tivești
(să)
  • tivești
  • tiveai
  • tiviși
  • tiviseși
a III-a (el, ea)
  • tivește
(să)
  • tivească
  • tivea
  • tivi
  • tivise
plural I (noi)
  • tivim
(să)
  • tivim
  • tiveam
  • tivirăm
  • tiviserăm
  • tivisem
a II-a (voi)
  • tiviți
(să)
  • tiviți
  • tiveați
  • tivirăți
  • tiviserăți
  • tiviseți
a III-a (ei, ele)
  • tivesc
(să)
  • tivească
  • tiveau
  • tivi
  • tiviseră
Intrare: țiu
țiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țivi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țivi
țivi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)