8 definiții pentru titubant
Explicative DEX
TITUBANT, -Ă, titubanți, -te, adj. (Livr.) Bălăbănit2, nesigur, tremurător. – Din fr. titubant. corectat(ă)
titubant, ~ă a [At: DEX / Pl: ~nți, ~e / E: fr titubant] (Frm; d. mers, mișcări) Nesigur.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TITUBANT, -Ă, titubanți, -te, adj. (Franțuzism) Bălăbănit2, nesigur, tremurător. – Din fr. titubant. corectat(ă)
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TITUBANT, -Ă adj. (Franțuzism) Cu mers nesigur, care se împleticește pe picioare; bălăbănit, tremurător, nesigur. [< fr. titubant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TITUBANT, -Ă adj. cu mers nesigur, care se împleticește pe picioare; tremurător. (< fr. titubant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
titubant (livr.) adj. m., pl. titubanți; f. titubantă, pl. titubante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
titubant (livr.) adj. m., pl. titubanți; f. titubantă, pl. titubante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
titubant adj. m., pl. titubanți; f. sg. titubantă, pl. titubante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
titubant, titubantăadjectiv
- sinonime: bălăbănit nesigur tremurător
etimologie:
- titubant DEX '09 DEX '98 DN