14 definiții pentru tiranic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIRÁNIC, -Ă, tiranici, -ce, adj. Care tiranizează, de tiran; despotic, samavolnic, crud, arbitrar, tiranicesc, tirănesc. ♦ Fig. Care obsedează, urmărește, chinuiește; chinuitor, obsedant. – Din ngr. tirannikós, fr. tyrannique.

TIRÁNIC, -Ă, tiranici, -ce, adj. Care tiranizează, de tiran; despotic, samavolnic, crud, arbitrar, tiranicesc, tirănesc. ♦ Fig. Care obsedează, urmărește, chinuiește; chinuitor, obsedant. – Din ngr. tirannikós, fr. tyrannique.

tiranic, ~ă a [At: SĂULESCU, HR. I, 159/18 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr tyrannique, lat tyrannicus, ngr τυραννικός] 1 (D. legi, fapte etc.) Care tiranizează (1) Si: crud, despotic, (înv) tiranicesc (1), tirănesc (1). 2-5 Care aparține tiranului (2-3, 5) sau tiraniei (2) Si: (înv) tiranicesc (2-5), tirănesc (2-5). 6-9 Caracteristic tiranului (2-3, 5) sau tiraniei (2) Si: (înv) tiranicesc (6-9), tirănesc (6-9). 10 (Fig; d. idei, sentimente, preocupări etc.) Care obsedează Si: chinuitor.

TIRÁNIC, -Ă, tiranici, -e, adj. Care tiranizează, de tiran; cu caracter de tiran, crud, arbitrar, samavolnic, despotic. Toată viața sa, cărturarul Șincai a luptat împotriva regimului feudal, regim tiranic care l-a aruncat și pe el în lanțuri. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2908. ◊ Fig. Inginerul își descoperi o curiozitate tiranică de detectiv. C. PETRESCU, A. 469. Auzind din depărtare Vocea lui tiranică Toți ciulinii pe cărare Fug, cuprinși de panică. TOPÎRCEANU, B. 46. Ca să nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omenești, născoci feluri de schingiuiri. NEGRUZZI, S. I 158.

TIRÁNIC, -Ă adj. Specific tiranilor, tiraniei; despotic. [< fr. tyrannique].

TIRÁNIC, -Ă adj. (despre legi, fapte etc.) specific tiranilor, tiraniei; despotic, crud. ◊ (fig.) chinuitor, obsedant. (< fr. tyrannique, ngr. tirannikos, lat. tyrannicus)

TIRÁNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tiranie; propriu tiraniei; despotic. Regim ~. 2) (despre persoane) Care tiranizează; cu porniri de tiran; despotic. Soț ~. 3) fig. Care urmărește în permanență și în mod chinuitor; obsedant. Pasiune ~că. /<ngr. tirannikós, fr. tyrannique

tiranic a. 1. ce ține de tiranie; 2. care tiranisește.

*tiránic, -ă adj. (vgr. și ngr. tyrannikós). Relativ la tiran, la tiranie: lege, putere tiranică. Despotic, autoritar, crud: domnie tiranică. Fig. Puternic, irezistibil: farmecu tiranic al frumusețiĭ. Adv. În mod tiranic. – În L. V. -ánic și -ănésc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tiránic adj. m., pl. tiránici; f. tiránică, pl. tiránice

tiránic adj. m., pl. tiránici; f. sg. tiránică, pl. tiránice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIRÁNIC adj. v. chinuitor, obsedant.

TIRÁNIC adj. (POL.) despotic, dictatorial, samavolnic, satrapic, (înv.) tiranicesc, tirănesc. (Guvernare ~.)

TIRANIC adj. despotic, dictatorial, samavolnic, satrapic, (înv.) tiranicesc, tirănesc. (Guvernare ~.)

Intrare: tiranic
tiranic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tiranic
  • tiranicul
  • tiranicu‑
  • tiranică
  • tiranica
plural
  • tiranici
  • tiranicii
  • tiranice
  • tiranicele
genitiv-dativ singular
  • tiranic
  • tiranicului
  • tiranice
  • tiranicei
plural
  • tiranici
  • tiranicilor
  • tiranice
  • tiranicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tiranic

  • exemple
    • Toată viața sa, cărturarul Șincai a luptat împotriva regimului feudal, regim tiranic care l-a aruncat și pe el în lanțuri. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2908.
      surse: DLRLC
    • figurat Inginerul își descoperi o curiozitate tiranică de detectiv. C. PETRESCU, A. 469.
      surse: DLRLC
    • figurat Auzind din depărtare Vocea lui tiranică Toți ciulinii pe cărare Fug, cuprinși de panică. TOPÎRCEANU, B. 46.
      surse: DLRLC
    • figurat Ca să nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omenești, născoci feluri de schingiuiri. NEGRUZZI, S. I 158.
      surse: DLRLC

etimologie: