TIRANIC, -Ă, tiranici, -e, adj. Care tiranizează, de tiran; cu caracter de tiran, crud, arbitrar, samavolnic, despotic. Toată viața sa, cărturarul Șincai a luptat împotriva regimului feudal, regim tiranic care l-a aruncat și pe el în lanțuri. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2908. ◊ Fig. Inginerul își descoperi o curiozitate tiranică de detectiv. C. PETRESCU, A. 469. Auzind din depărtare Vocea lui tiranică Toți ciulinii pe cărare Fug, cuprinși de panică. TOPÎRCEANU, B. 46. Ca să nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omenești, născoci feluri de schingiuiri. NEGRUZZI, S. I 158.