3 intrări
10 definiții

Explicative DEX

tipi1 vt [At: RUSSO, S. 59 / Pzi: ~pesc / E: tip1] 1 (Înv) A limita. 2 (Olt) A cuprinde (1).

țăpiș, ~ă sn, a vz țipiș

țepiș, ~ă sn, a vz țipiș

țipi vt [At: DLR / Pzi: ~pesc / E: ns cf srb cipati (se) „a se jura”] (Reg) A constrânge (1).

țipiș, ~ă [At: ȘINCAI, HR. I, 308/32 / V: țăp~, țep~ (S și: cepiș) / Pl: ~i, ~e, ~uri sn / E: țipa2 + -iș] 1 sn (Trs; Ban) Pantă abruptă Si: pripor. 2 sn (Reg) Prăpastie. 3 a (Trs; d. forme de relief) În pantă mare Si: abrupt (1), prăpăstios. 4 a (Pex; d. scări) Abrupt (1). 5 av În pantă Si: înclinat.

TIPI, tipesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A îngrădi, a limita; a constrînge. Petru Maior... nu au gîndit de fel a îmbrăca limba romînă în haine latine, a tipi slobodul îmblet și armonia limbii pe vro sistemă. RUSSO, S. 59.

TIPI, tipesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îngrădi, a limita; a constrînge.

Ortografice DOOM

țipiș adj. m., pl. țipiși; f. sg. țipișă, pl. țipișe

Sinonime

TIPI vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.

tipi vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.

Intrare: tipi
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tipi
  • tipire
  • tipit
  • tipitu‑
  • tipind
  • tipindu‑
singular plural
  • tipește
  • tipiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tipesc
(să)
  • tipesc
  • tipeam
  • tipii
  • tipisem
a II-a (tu)
  • tipești
(să)
  • tipești
  • tipeai
  • tipiși
  • tipiseși
a III-a (el, ea)
  • tipește
(să)
  • tipească
  • tipea
  • tipi
  • tipise
plural I (noi)
  • tipim
(să)
  • tipim
  • tipeam
  • tipirăm
  • tipiserăm
  • tipisem
a II-a (voi)
  • tipiți
(să)
  • tipiți
  • tipeați
  • tipirăți
  • tipiserăți
  • tipiseți
a III-a (ei, ele)
  • tipesc
(să)
  • tipească
  • tipeau
  • tipiră
  • tipiseră
Intrare: țipi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țipi
  • țipire
  • țipit
  • țipitu‑
  • țipind
  • țipindu‑
singular plural
  • țipește
  • țipiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țipesc
(să)
  • țipesc
  • țipeam
  • țipii
  • țipisem
a II-a (tu)
  • țipești
(să)
  • țipești
  • țipeai
  • țipiși
  • țipiseși
a III-a (el, ea)
  • țipește
(să)
  • țipească
  • țipea
  • țipi
  • țipise
plural I (noi)
  • țipim
(să)
  • țipim
  • țipeam
  • țipirăm
  • țipiserăm
  • țipisem
a II-a (voi)
  • țipiți
(să)
  • țipiți
  • țipeați
  • țipirăți
  • țipiserăți
  • țipiseți
a III-a (ei, ele)
  • țipesc
(să)
  • țipească
  • țipeau
  • țipiră
  • țipiseră
Intrare: țipiș (adj.)
țipiș2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipiș
  • țipișul
  • țipișu‑
  • țipișă
  • țipișa
plural
  • țipiși
  • țipișii
  • țipișe
  • țipișele
genitiv-dativ singular
  • țipiș
  • țipișului
  • țipișe
  • țipișei
plural
  • țipiși
  • țipișilor
  • țipișe
  • țipișelor
vocativ singular — —
plural — —
țăpiș2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăpiș
  • țăpișul
  • țăpișă
  • țăpișa
plural
  • țăpiși
  • țăpișii
  • țăpișe
  • țăpișele
genitiv-dativ singular
  • țăpiș
  • țăpișului
  • țăpișe
  • țăpișei
plural
  • țăpiși
  • țăpișilor
  • țăpișe
  • țăpișelor
vocativ singular — —
plural — —
țepiș2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țepiș
  • țepișul
  • țepișă
  • țepișa
plural
  • țepiși
  • țepișii
  • țepișe
  • țepișele
genitiv-dativ singular
  • țepiș
  • țepișului
  • țepișe
  • țepișei
plural
  • țepiși
  • țepișilor
  • țepișe
  • țepișelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tipi, tipescverb

țipi, țipescverb

etimologie:

țipiș, țipișăadjectiv

etimologie:
  • țipa + -iș MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.