12 definiții pentru tingire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TINGÍRE, tingiri, s. f. Vas adânc (de aramă sau de fontă) în care se gătește mâncarea. – Din tc. tencere.

TINGÍRE, tingiri, s. f. Vas adânc (de aramă sau de fontă) în care se gătește mâncarea. – Din tc. tencere.

tingire sf [At: BIBLIA (1688), 1952/32 / V: (îrg) ~ngere, (înv) ten~, (reg) tenge sf, tenger sn / Pl: ~ri / E: tc tencere] 1 Vas adânc (de aramă sau de fontă) în care se gătește mâncare Si: (reg) patelă. 2 (Reg; îe) Și-a găsit (sau și-a aflat) ~a capacul sau după ~ și capacul Se spune despre două persoane apropiate care au cusururi comune. 3 (Reg; îe) A lins până a pus ~a cu fundul în sus Se spune despre un om lacom. 4 (Reg; im; îs) ~ spoită Femeie machiată strident.

TINGÍRE, tingiri, s. f. Vas de bucătărie (de obicei de aramă și cu fundul bombat), în care se fierbe mîncarea. V. cratiță, tigaie. A cerut o bucată de tinichea și a făcut din ea un fel de tingire. STANCU, D. 281. Ținea de o parte și de alta... un soi de tingire de tinichea, mai mult lungă decît largă și plină ochi cu apă. HOGAȘ, M. N. 123. La conac, tingirile și căldările clocotesc, grătarele sfîrîie, cîntă lăutarii, forfoteală și larmă mare. CARAGIALE, P. 45. ◊ Expr. Și-a găsit tingirea capacul v. capac.

TINGÍRE, tingiri, s.f. Vas de aramă sau de fontă în care se gătește mâncare.

TINGÍRE ~i f. 1) înv. Vas de bucătărie (de aramă sau fontă) asemănător cu ceaunul, folosit pentru pregătirea mâncării. 2) Conținutul unui asemenea vas. /<turc. tencere

TINGIRE s. f. (Mold., ȚR) Cratiță, tigaie. A: Racul de multe ori sare din tingire și cade pe cărbuni. B 1775, 70r; cf. CANTEMIR, IST. B 1779, 41v. B: O sloboziia pre ea în căldarea cea mare sau în tengire sau în oală. BIBLIA (1688). Dupre ce vei griji peaștile, să-l faci în patru părți. . . și-l pune în tingire. CM, 2r; cf. MARDARIE, 192; LEX., 182. Variante: tengire (BIBLIA 1688). Etimologie: tc. tencere. Cf. s a h a n.

tingire f. vas de metal pentru fiertul bucatelor: și-a găsit tingirea capacul (proverb). [Turc. TENDJERÈ, castron].

tingíre f. (turc. tenceré; ngr. tendzéri și téndzeres, bg. tenğera, -ğura). Un fel de vas de aramă (maĭ mare de cît tigaĭa) în care se face de obiceĭ dulceață. Spoim tingirĭ (saŭ ob. spoĭ’tingirĭ), strigătu pin care Țiganiĭ spoitorĭ îșĭ anunță trecerea. V. cratiță.

tingiri sf [At: POLIZU / Pl: ~rele / E: tingire + -ică] 1-2 (Reg; șhp) Tingire (1) (mică) Si: (reg) tingiruță (1-2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tingíre s. f., g.-d. art. tingírii; pl. tingíri

tingíre s. f., g.-d. art. tingírii; pl. tingíri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tingíre (-ri), s. f. – Vas în care se gătește mîncare. – Mr. tengire, tingire. Tc. tencere (Șeineanu, II, 360; Lokotsch 2066; Ronzevalle 67), cf. ngr. τεντζέρης, bg., sb. tengere.

Intrare: tingire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tingire
  • tingirea
plural
  • tingiri
  • tingirile
genitiv-dativ singular
  • tingiri
  • tingirii
plural
  • tingiri
  • tingirilor
vocativ singular
plural

tingire

  • 1. Vas adânc (de aramă sau de fontă) în care se gătește mâncarea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • A cerut o bucată de tinichea și a făcut din ea un fel de tingire. STANCU, D. 281.
      surse: DLRLC
    • Ținea de o parte și de alta... un soi de tingire de tinichea, mai mult lungă decît largă și plină ochi cu apă. HOGAȘ, M. N. 123.
      surse: DLRLC
    • La conac, tingirile și căldările clocotesc, grătarele sfîrîie, cîntă lăutarii, forfoteală și larmă mare. CARAGIALE, P. 45.
      surse: DLRLC

etimologie: