TINGIRE, tingiri, s. f. Vas de bucătărie (de obicei de aramă și cu fundul bombat), în care se fierbe mîncarea. V. cratiță, tigaie. A cerut o bucată de tinichea și a făcut din ea un fel de tingire. STANCU, D. 281. Ținea de o parte și de alta... un soi de tingire de tinichea, mai mult lungă decît largă și plină ochi cu apă. HOGAȘ, M. N. 123. La conac, tingirile și căldările clocotesc, grătarele sfîrîie, cîntă lăutarii, forfoteală și larmă mare. CARAGIALE, P. 45. ◊ Expr. Și-a găsit tingirea capacul v. capac.